Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Parastasul fotbalului bucureştean a fost unul de toată lătura. Meciurile Steaua – Dinamo şi Rapid – Sportul Studenţesc, disputate în relevantă vecinătate de timp, au radiografiat perfect starea de ruină a pacienţilor. Draparea fudulă a pretenţioşilor stupizi nu mai păcăleşte pe nimeni. Steaua şi Dinamo au chinuit un fotbal de toată jena. Şi Rapidul a fost acolo. Lângă tinichelele care atârnă de aspiraţii nejustificate. Iar, ca o ironie a soarţii, echipa care a călărit detaşat cadavrele tradiţiei, prin jocul prestat, a fost Sportul Studenţesc. Adică singura echipă sigură pe locul său din clasament, şi anume ultimul loc. Deşi pare aiurea, de această dată nici paradoxul nu poate fi invocat. Vorbim despre o realitate bine articulată logic în adunătura haotică din liga lui Mitică. Meciurile Steaua – Dinamo şi Rapid – Sportul Studenţesc ne-au oferit adevăruri simple şi curate. Adică fotbal de doi lei pus la cale de nişte meseriaşi aproximativi. Ca să nu zic altfel. Citirea corectă a unui astfel de diagnostic ar putea reprezenta primul pas bun în tratarea pacientului. Din păcate însă, felcerii fotbalului preferă prosteala, preferă minciuna. Fiindcă aşa sunt ei. Nu-şi pot trăda originea. Şmecheria ieftină este exerciţiul care i-a creat ca mari conducători şi tot în şmecherie ieftină îşi caută oxigenul supravieţuirii. Dinamoviştii s-au ales cu trei puncte după meciul din Ghencea. Din întâmplare. Normal ar fi fost ca ei să se închine şi să aducă ofrande şansei formidabile pe care au avut-o. Numai că fudulia şi prostia le joacă feste. Borcea şi alţi dotaţi din preajma sa bagă la înaintare, prin minciună sfruntată, virtuţi nemaipomenite ale jocului prestat de antrenaţii lui Andone. Un astfel de discurs îl poate înarma pe Borcea cu o aroganţă în plus faţă de Gigi Becali. Dar nu-i salvează echipa din starea de invaliditate valorică în care se află. Nici steliştii nu ies din calapodul gândirii zgârcite. Mihai Stoica visează la mese verzi pe pereţi. Dar Steaua şi-a construit înfrângerea pe proprie răspundere. Şi nici o decizie a comisiilor de disciplină n-o poate scoate din sosul propriei neputinţe. Este chiar ruşinos să cerşeşti pe la ligă punctele pe care nu ai fost capabil să le câştigi pe terenul de joc. O altă dispută pe care o lasă în urma sa meciul Steaua – Dinamo este aceea legată de aprovizionarea galeriei dinamoviste cu materiale înflăcăriste. Unii cer perpelirea pe rug a suporterilor. Alţii susţin că fotbaliştii dinamovişti ar trebui interzişi la locul de muncă. Or fi exagerat puţin suporterii "câinilor". De asemenea, este clar că fotbaliştii sunt cei care i-au dotat pirotehnic pe suporteri. Dar sancţionarea suporterilor sau a jucătorilor ar însemna, de fapt, sancţionarea unor victime. Sancţionarea unor simpli executanţi. Şi ar fi nedrept. Sancţiunea trebuie să-i vizeze doar pe aceia care au pus în scenă respectiva mizerie. Şi această sancţiune ar trebui să fie extrem de severă. Astfel încât ea să acopere pe de o parte marea golănie şi, pe de altă parte, umilinţa la care au fost supuşi fotbaliştii atunci când li s-a cerut să joace rolul cărăuşilor clandestini. Când vorbesc despre sancţiuni nu mă aventurez la un ton imperativ. Folosesc condiţionalul optativ, folosesc cu mare sfială chiar şi condiţionalul optativ, pentru că nu mă aştept cumva să trosnească biciul dreptăţii. Fiindcă jandarmi sunt şi ei doar nişte simpli gradaţi care lucrează în regim de subordonare. Iar liga, chiar dacă nu este condusă de un simplu gradat, nu va deranja inerţiile. Fiindcă este totuşi condusă. Şi este condusă chiar de un coleg de celulă (sentimentală) al principalilor suspecţi. Rapidul plăteşte tribut faptul că a experimentat reţeta antrenorului glumeţ fără de voie. Şumudică s-a dat vioi în faţa martorilor inofensivi şi a practicat o umilinţă de toată jena în relaţiile cu cei care i-au hrănit impostura. A lăsat însă grămada în mijlocul potecii şi acum se arată deranjat de vidanjă.
Citește pe Antena3.ro
