Paratrăsnetul Bonetti

Convalescenţa lui Dinamo după criza de prostie din campionatul trecut nu este deloc uşoară. Oamenii sunt însemnaţi de sechele şi reacţionează în consecinţă. Incoerent, spasmodic şi în nici un caz în interiorul vreunei logici. Iar rezultatele echipei par să deseneze fidel starea de agitaţie a capriciosului pacient.

Dinamo a realizat, în compania Universităţii Craiova, cel mai bun meci al primei etape de campionat. La a doua apariţie în campionat, tot Dinamo a confiscat superlativul etapei. Dar de această dată unul catastrofic. Câinii au înclinat lamentabil steagul pe teren propriu în faţa modeştilor de la Internaţional Curtea de Argeş şi în faţa foarte modestului Teodor Crăciunescu. Balansul nebun a continuat prin meciul de la Piatra Neamţ. Acolo unde Dinamo a făcut lejer scorul etapei cu o altă nou-promovată, Ceahlăul.

Rezultatele contradictorii ale dinamoviştilor au generat, în mod firesc, reacţii. Suporterii echipei formează grupul victimelor curate ale acestor duşuri reci, deoarece pe ei nu-i interesează decât fotbalul. Aceleaşi rezultate reprezintă însă pretexte numai bune de conflict între grupurile formate la Dinamo pe baza unor interese conexe fotbalului şi mult mai personale. Iar paratrăsnetul acestor conflicte a devenit, nici nu se putea altfel, noul antrenor de la Dinamo, Dario Bonetti.

Nu am suficiente argumente pentru a mă pronunţa definitiv în privinţa capacităţii italianului de a face faţă pretenţiilor de performanţă de la Dinamo. Omul beneficiază încă de circumstanţa timpului scurt pe care l-a petrecut la echipă. Cu toate acestea nu l-am menajat atunci când am considerat că a greşit. Ba chiar am apăsat pe ceea ce am catalogat eu ca fiind erori impardonabile pentru un meseriaş autentic. De aici însă şi până la verdictele definitive este o cale lungă pe care numai cei grăbiţi de interese colaterale fotbalului o parcurg riscant. Iar reacţiile grăbite nu fac altceva decât să devoaleze aceste interese.

Contestatarii şi susţinătorii lui Bonetti oferă, dincolo de realitatea obiectivă, extrem de tristă de altfel, un spectacol amuzant. Reprezentanţii primei categorii au reciclat amărăciunea insuccesului cu argeşenii în satisfacţia de a li se fi oferit un argument durabil al înjurăturilor la adresa italianului. Au mers ei mai departe dorind şi pronosticând un insucces de răsunet la Piatra Neamţ, insucces care ar fi însemnat debarcarea antrenorului. Victoria dinamoviştilor i-a învins temporar. L-au bălăcărit pe Bonetti pentru insuccesul cu Internaţional, iar acum îl urăsc pur şi simplu, pentru că a câştigat cu Ceahlăul.

Pentru ei, echipa nu mai contează. Sunt aşa cum sunt şi doar răzbunarea le mai dă satisfacţie. Aşteaptă cu nerăbdare prilejul Slovan Liberec. N-am nici un motiv să-l susţin necondiţionat pe Dario Bonetti. Dacă nu este un antrenor capabil nu are decât să se ducă de unde a venit. Dar, chiar dacă nu sunt suporter dinamovist, aşa cum pretind a fi pricinaşii despre care vorbesc, nu-mi voi dori niciodată ca îndepărtarea antrenorului să fie plătită prin eşecul lui Dinamo în aceste preliminarii europene.