Deseori am auzit aceasta expresie din partea unor parizieni avand o anumita varsta sau a unor oameni care au cunoscut Parisul interbelic. 'Viata era mai intensa la Paris inainte de al doilea razboi mondial', i-am auzit spunand uneori pe unii octogenari care fusesera studenti la ora aceea. 'Parisul de altadata' era un oras ieftin, in care studentii gaseau cu usurinta camere de bona, iar hotelurile unde se putea inchiria o camera pentru o luna sau mai multe erau nenumarate.
Astazi, gasirea unei mansarde la Paris a devenit un cosmar pentru studentii care nu au norocul sa obtina un loc intr-un camin. Preturile si chiriile au crescut de asemenea intr-un mod halucinant. Intr-un cartier 'bun', 50 de metri patrati ajung sa coste o jumatate de milion de euro. Iar pentru un apartament de trei camere, cu un total 60 de metri patrati, o familie trebuie sa prevada o chirie de cel putin 2.000 de euro lunar. Parisul a ramas insa abordabil la nivelul hotelurilor corecte. In putine capitale ale Europei pot fi gasite atatea hoteluri de o stea si de doua stele in care trei persoane pot plati 75 de euro pe noapte... In materie de transporturi, Parisul este mai ieftin decat Londra, in schimb la Paris gasesti mai greu un taxi decat la Roma...
Un actor parizian ajuns la varsta senectutii mi-a spus intr-o zi, foarte furios, ca viata de noapte 'moare' treptat la Paris, intrucat dupa miezul noptii restaurantele nu mai servesc de mancare. 'Pe vremea mea, preciza el, ieseam de la spectacol pe la ora 23:00, iar la miezul noptii mergeam cu toata banda sa mancam si nu era nici o problema. Or, acum, cu noile reglementari, in putine restaurante mai poti comanda ceva dupa ora 23:00.'
Eu insumi, de 25 de ani de cand traiesc la Paris, l-am vazut schimbandu-se. Cand am ajuns in septembrie 1987 la Paris, restaurantele japoneze, de exemplu, erau o raritate. Acum au devenit la moda si au invadat Parisul, iar cartierul din jurul Operei Garnier incepe sa fie numit 'cartierul japonez'. Comunitatea chineza este tot mai vizibila la Paris. In urma cu 20 de ani, cartierul chinezesc, cu supermarketurile si pietele sale specifice, era unul singur, in arondismentul al 13-lea. In prezent, acest cartier este in expansiune, ca si mafia chineza. Mai nou, in Paris au inceput sa apara 'saloanele de masaj' thailandeze. S-ar parea ca in acest moment sunt peste doua sute, iar majoritatea sunt administrate de chinezi.
Caderea comunismului si extinderea Uniunii Europene spre Est au adus la Paris o populatie noua, de la cersetori sositi din Romania la clienti de hoteluri de lux sositi din Rusia. Din 1990 incoace constat ca fluxul cantaretilor 'ambulanti' nu a diminuat, majoritatea acestora avand un accent pe care... il recunosc imediat. Fapul ca am parte de o astfel de serenada aproape in fiecare zi cand iau metroul ca sa merg la Casa Radio nu ma deranjeaza, iar celor care canta bine le mai dau si cate o moneda... Uneori ii intreb pe acesti 'artisti' ai strazii daca merita efortul lor. Multi imi spun ca totusi lumea este generoasa si se mai aleg cu cate ceva.
Daca romanii s-au 'ilustrat' in ultimii 20 de ani pe terenul cersetoriei si al muzicii ambulante, observ insa, potrivit ultimilor statistici, ca ei sunt foarte implicati si in retelele de proxenitism din Franta. Mai multe rapoarte au fost intocmite pe acest subiect, de unde rezulta ca si tabloul prostitutiei s-a modificat in Franta o data cu deschiderea frontierelor si cu progresul constructiei europene. Pana in 1980, majoritatea proxenetilor erau francezi. In prezent, peste 70 la suta dintre proxeneti sunt de origine straina ca si 90 la suta dintre prostituatele care lucreaza in diverse locuri publice. 'Tarile care furnizeaza cele mai mult prostituate, sunt, in ordine, Romania, Bulgaria, Nigeria, Brazilia si China', scria recent ziarul Le Figaro.
Diversi experti in materie declara ca la Paris 'majoritatea teritoriilor unde actioneaza prostituatele sunt impartite intre raufacatori romani si chinezi'. Initial am fost surprins de aceste informatii. Sa fie mafia romaneasca a proxenetismului si a prostitutiei mai 'tare' decat cea albaneza, decat cea rusa sau decat cea africana? S-ar parea ca este adevarat. Din cand in cand, presa franceza descrie situatia din zona unui imens spatiu verde situat in vestul Parisului, unde se afla Padurea Boulogne. In nordul acestei zone sunt puse 'la lucru' ecuatorience care 'opereaza' in camionete, iar in sud, in plina natura, 'lucreaza' tinere romance si bulgaroaice, dintre care multe sunt minore, scriu ziarele.
Hotarat lucru, Parisul se schimba, iar romanii sunt tot mai 'prezenti' in Orasul Luminilor.
Ar fi pacat insa sa ramanem doar la aceste aspecte interlope cand vorbim despre Paris. Capitala Frantei ramane cel mai vizitat oras din Europa, muzeele sale sunt cele mai vizitate din lume. Scriitorul Gustave Flaubert spunea: 'A fi dependent de Paris este semn de prostie, a nu-l iubi este semn de decadenta'. Despre un adevarat parizian se spune ca nu urca niciodata pe Turnul Eiffel si se plange mereu de Paris. Probabil ca nu degeaba spunea Alexandre Dumas-fiul : 'Dumnezeu i-a inventat pe parizieni pentru ca strainii sa nu inteleaga nimic din francezi'. Cel mai frumos dicton despre Paris ii apartine insa dramaturgului si actorului Sacha Guitry: 'A fi parizian nu inseamna a te naste la Paris, ci a renaste la Paris'.