Parlamentul cere bani pentru palavre

Respingerea pentru a patra oară de către Curtea Constituţională a Statutului parlamentarilor a dat onorabililor aleşi ai naţiei prilejul a ţipa ca nişte prunci care nu mai au lapte în biberon şi+i musai să li se închidă guriţa umplându-li-se iar stcluţa, să aibă ce suge mulţumiţi. Senatul şi Camera Deputaţilor au anunţat că deja rămân fără bani - de parcă nu plenul lor a votat Bugetul pe 2013, ştiind că hipertrofierea până la 588 de membri, de nu-i mai încape imensul palat din Dealul Spirii înseamnă şi cheltuieli gonflate - iar până la sfârşitul anului riscă să nu mai aibă fonduri pentru a funcţiona. Chipurile, neadoptarea Statutului a dus la perpetuarea jafului cu cazarea, contra unor sume exorbitante, la hoteluri de lux, ca şi la alte cheltuieli nenecesare, la aruncarea de bani pentru mofturi pe care românul le defineşte drept căţăratul scroafei în copac. Ca atare, zic onorabilii, Guvernul să facă bine ca la apropiata rectificare bugetară să-şi dezlege baierele pungii şi să le acopere risipa deseori sfidătoare.

Hai să fim serioşi, nu repetata respingere a Statutului de către CCR i-a împiedicat pe parlamentari să se mute la hoteluri mai modeste, să-şi mai reducă raţia de benzină, să recurgă la măsuri de economisire din proprie iniţitivă, nu aşteptând la nesfârşit să fie obligaţi de o lege. Fie spus, jocul de-a baba oarba practicat de PDL şi de Preşedinţie, cu contestaţii una după alta, chiar a convenit întregului Parlament, care rămâne astfel cu sacii în căruţă, după ce a anunţat că va relua dezbaterea Statutului abia la toamnă, când va reveni din lunga vacanţă. Până atunci, rămâne să se plătească în continuare o cazare neruşinată, fie că titularii vor mai da din când în când pe la Bucureşti, fie că în camere vor fi găduiţi pe şest veri, cumetri şi alte cimotii de-ale alesului. Faptul că n-a fost promulgat Statutul aproape că te duce cu gândul la o făcătură.

Se invocă, pentru amânarea pentru septembrie a modificărilor cerute de CCR, neapariţia motivării Hotărârii Curţii. O fi plauzibil şi chiar greu de acceptat, mai ales că redactarea unei hotărâri deja pronunţate n-ar trebui să dureze oricât. Dar asta-i boală veche, nu doar a CCR, ci şi a celorlalte instanţer româneşti, care tergiversează luni şi luni de zile transcrierea propriei hotărâri. Ceea ce n-ar fi trebuit, însă, să fie o oprelişte pentru conducerile celor două camere să impună, prin decizii pro causa interne, stoparea prăduirii banului public.

Aşa ceva, însă, era posibil doar într-un Parlament realmente responsabil. Nu într'-unul cum e cel al României. Care pleacă acum ostenit, după ce - abia ales - e ostenit şi pleacă într-o lungă vacanţă prin vile de protocol cu cazare daiboje, după ce, într-o întreagă sesiune, abia a adunat vreo 40 de zile de aşa-zisă muncă. În rest ţinându-se de weekenduri prelungite, de alte minivacanţe, de călătorii costisitoare şi fără rost prin ţări exotice, ori de palavre prin televiziuni.

Fie spus, cei mai gălăgioşi şi mai agresivi, inclusiv în privinţa Statutului, s-au dovedit a fi pedeliştii. Adică exact acel grup strecurat pe uşa din dos, la redistribuire, într-un Parlament în care, altminteri n-ar fi pătruns decât un singur pedelist, care a fost primul în colegiul său. Va primi satisfacţie această cohortă de ronţăitori? La rectificarea bugetară vor fi tăiate fondurile pe pe la Sănătate, Educaţie, Cultură etc, spre a i se acoperi nesaţul? La adoptarea Bugetului, premierul Ponta i-a prevenit pe cei 588 de (parţial) aleşi că nu vor primi bani în plus şi că vor rămâne la nivelul 2012. La cererile de acum, legate de rectificare, când vor alte şi alte milioane de euro, le-a răspuns deocamdată tot "Categoric, nu!". Să-l credem.