x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Partidul "interesului naţional" al lui Băsescu

Partidul "interesului naţional" al lui Băsescu

de Adrian Năstase    |    03 Mar 2010   •   00:00

Ebine de ştiut că în multe industrii se procedează aşa. Când ajungi să ai un stoc mare de produse cu care n-ai ce face în întreprinderea principală, naşti o întreprindere secundară ca să le poţi folosi într-un fel, măcar sezonier.

Asta face acum şi Traian Băsescu cu lotul de politicieni transferaţi de la PSD. Atenţi mai degrabă la lista de nume care au plecat din partid, riscăm să nu vedem poza cea mare. Proiectul real. În fond, de ce se adună acum toţi cei plecaţi în ultimul timp din PSD? E clar că nu avem de-a face cu un gest menit să-i facă în ciudă lui Victor Ponta, imediat după congres.

Nici cu expresia instituţională a unor idei teoretice şi de acţiune care abia aşteptau să-şi găsească expresia şi vehiculul. (Nici unul dintre corifeii noii stângi, care au apărut copios la televizor, nu a putut emite măcar o singură idee originală, un proiect concret care să merite efortul de a face un alt partid.) Şi atunci?

Iată o certitudine interesantă: acest anunţat partid al stângii e o construcţie de-a-ndoaselea. Partidele se nasc în societate şi tind să ajungă în Parlament, în vreme ce aici lucrurile stau invers. Partidele pleacă de la o idee. Aici avem un partid care s-a anunţat, îşi face sondaje, şi abia apoi sunt căutate eventuale idei care să-i dea identitate.

Dincolo de umorul trist al situaţiei, aceste caracteristici ne conduc destul de direct spre concluzii, spre poza cea mare despre care vorbeam. În ultimii ani, Traian Băsescu şi PD-L au momit spre barca proprie un număr de oameni din opoziţie, inclusiv de la PSD. Ei nu pot fi integraţi in corpore în partidul lui Emil Boc pentru că acolo e deja înghesuială şi, la vreme de criză, locurile menite să asigure propăşirea personală sunt puţine.

Deja momentul fuziunii cu "liberalii" lui Stolojan a născut destule tensiuni. Pe de altă parte, viaţa de independent e nesigură şi cenuşie pentru nişte oameni care şi-au propus să mănânce cu poftă din palma grea a unui nou stăpân.

Decizia de a naşte "un nou partid de stânga" este o formă de a organiza această armată de mercenari, de a o calma măcar provizoriu, de a o organiza şi de a-i crea iluzia că va căpăta, cu sprijin de sus, un procent cât mai mare din zestrea electorală a PSD.

Desigur, lui Traian Băsescu i-ar surâde ca proiectul să aibă succes şi cea mai puternică formaţiune de opoziţie să fie redusă, dacă nu la tăcere, atunci măcar la şoptit. Nici o iniţiativă de genul ăsta nu a reuşit însă până acum şi preşedintele ştie, cu siguranţă, lucrul ăsta. "Evadarea" din PNL a fost mai sonoră şi mai organizată şi tot a eşuat într-o fuziune-retragere.

Motivele acestui eşec sigur sunt multe, greu de enumerat în spaţiul acestui comentariu. În esenţă, lumea preferă mereu originalul în faţa copiilor, partidele se fac de la bază spre vârf şi nu invers şi, atenţie, noua structură împarte (ca şi defunctul PLD) acelaşi vector de popularitate cu PD-L: "pleaşca" Băsescu.

Traian Băsescu n-a muncit însă degeaba. El are nevoie cu adevărat de aceşti oameni acolo în Parlament pentru că vrea să ajungă la controlul unei majorităţi calificate de două treimi. Atunci va începe cu adevărat "modernizarea statului". Atunci preşedintele va putea obţine Constituţia pe care o vrea, Parlamentul pe care îl vrea, Codul Penal pe care îl vrea, Legea electorală pe care o visează.

Cu două treimi din Parlament la dispoziţia sa, democraţia noastră cu acte în regulă devine peste noapte un sistem de conducere autoritar şi unipersonal.

După ce vor face vreme de doi ani gimnastica obligatorie a votului prezidenţial, cei mai mulţi dintre fugari vor fi sacrificaţi. Majoritatea voturilor pe care le-ar putea obţine partidul lor nu va veni de la PSD, ci de la PD-L. Cine are interesul să se întâmple aşa ceva? Dar mai e timp până atunci, aşa că aceia aflaţi la putere vorbesc acum doct despre criza în care se află stânga. Refacerea stângii este, nu-i aşa?, unul dintre obiectivele prioritare ale dreptei.

P.S. Nici Urmuz şi nici Eugen Ionescu n-ar fi putut închipui acest dialog televizat duminică seara:
- Domnule preşedinte, cum staţi cu sănătatea?
- Nu vreau să distrug PSD-ul, e o minciună!

×
Subiecte în articol: editorial