Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru că toată lumea este numai ochi și urechi în așteptarea următorului episod din serialul dezvăluirilor lui Dan Andronic despre cina tainică din ziua turului al doilea al alegerilor prezidențiale din 2009 și, mai nou, a explozivelor înregistrări difuzate de Antena 3 despre rețeaua șpăgilor din afacerea RCS &RDS, au trecut neobservate câteva categorice afirmații ale președintelui Klaus Iohannis. Drept pentru care socotesc nimerit să le readuc în atenția cititorilor. O dată pentru că este vorba despre declarațiile președintelui tuturor românilor, declarații care, într-un fel sau altul, pot și trebuie să ne intereseze pe fiecare dintre noi și, doi la mână, pentru că, în menționatele declarații, întâiul bărbat politic al țării făcea vorbire la suspiciunea rezonabilă care există cu privire la posibilitatea fraudării alegerilor prezidențiale de acum peste 7 ani, ca și la rostul și la șansele de reușită pe care le-a avea, în opinia sa, comisia parlamentară care le cercetează.
Să reținem, în primul rând, declarația categorică potrivit căreia președintele Klaus Iohannis nu crede că alegerile au fost fraudate! Nici cele din 2009 și nici (citez) ,,alte alegeri’’. Trecem, deocamdată, peste amănuntul (nu chiar neglijabil!), că domnul președinte nu a precizat ce anume înțelege prin vaga expresie ,,alte alegeri’’- adică dacă s-a referit la alegerile prezidențiale din 2014 sau… la alegerile parlamentare din 1946, că doar nu era să mergem cu gândul până la cel din 2014?- și ajungem la marele semn de întrebare pe care îl ridică aceste declarații. De fapt, un dublu semn de întrebare:- 1) Cu ce dovezi își susține președintele Klaus Iohannis credința că alegerile prezidențiale din 2009 nu au fost fraudate?; și - 2) Nu consideră președintele Klaus Iohannis că, prin aceste declarații făcute în fața presei și difuzate în spațiul public, domnia sa se antepronunță, atâta vreme cât această problemă sensibilă și de cea mai mare importanță face obiectul unei comisii parlamentare special constituite, ca și al cercetărilor întreprinse la Parchetul general, ambele demersuri aflate îl desfășurare?
Curios lucru! Dacă în ceea ce privește investigațiile procurorilor domnul președinte nu face nici măcar o simplă mențiune, în schimb, atunci când vine vorba despre comisia parlamentară, după ce o gratulează cu formula devenită șablon ,,un exercițiu democratic’’, domnia sa revine cu un pasaj care pur și simplu anulează cele afirmate mai înainte. Spune, așadar, domnul președinte:,,La noi, dacă parlamentarii și în general politicienii, dacă nu prea au succes în demersurile de zi cu zi, găsesc tot felul de temeiuri pentru a se face interesanți și cred că așa putem explica și această comisie’’.
Mi-a trebuit ceva vreme până să mă conving că aceste afirmații aparțin președintelui României- investit prin Constituție, să exercite funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate – sau, nu cumva, au fost introduse, în scopuri dușmănoase, în relatările unor anumite canale de presă. Din păcate, pasajul respectiv se regăsește, cuvânt cu cuvânt, în mai mult de trei informații de presă, așa încât ipoteza unui fals în documente cade. Pentru acest motiv, am scris cu bună știință ,,din păcate’’, pentru că este absolut regretabil, ca să nu spun inacceptabil, ca însuși președintele României, stat de drept și stat membru al Uniunii Europene, să dea un astfel de mesaj, absolut neinspirat, din care să rezulte că domnia sa desconsideră, în bloc, puterea legislativă și clasa politică.
S-ar putea obiecta că președintele Klaus Iohannis a avut o scăpare de moment și a spus o nevrută. În cazul acesta, instituția prezidențială avea tot timpul la dispoziție pentru a corija neinspiratele afirmații. Nu a făcut-o, din păcate. În acest caz, am tot dreptul să cred că nu există decât două explicații mari și late: fie că așa gândește domnul Klaus Iohannis despre rostul și locul parlamentului și al clasei politice din România în cursul mandatului său prezidențial, fie că, deși este conștient că a făcut aceste grave afirmații, nu se consideră dator să revină asupra lor. Rămâne, totuși, speranța că, din partea unor lideri politici sau a unor parlamentari, afirmațiile președintelui Klaus Iohannis să primească replica meritată.
Altminteri să nu fie de mirare dacă, pas cu pas, o asemenea nedorită ieșire publică se va transforma din accident în precedent!
