x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pat-chou-li

0
Autor: Roxana Roseti 21 Oct 2007 - 00:00

Ei bine, s-a intămplat! Căutat de multă vreme, abia acum a fost găsit. Deoarece cănd se adună o sumă de experienţe, chipuri, tresăriri, nedormiri, dormiri, se iveşte. Brusc. Este vorba despre un miros, ceva ca la Proust, ceva care iţi dezvăluie frănturi dintr-o fiinţă ce renaşte numai dintr-o impresie.

Ei bine, s-a intămplat! Căutat de multă vreme, abia acum a fost găsit. Deoarece cănd se adună o sumă de experienţe, chipuri, tresăriri, nedormiri, dormiri, se iveşte. Brusc. Este vorba despre un miros, ceva ca la Proust, ceva care iţi dezvăluie frănturi dintr-o fiinţă ce renaşte numai dintr-o impresie. Totul se petrece intr-un loc imaginar, unde stai cuminte pe o banchetă aparţinănd cine ştie cărui Louis. Răsfoieşti o "Roumanie Illustrée" din 1897 ("paraissant chaque dimanche" - "apare in fiecare duminică", scrie frumos pe copertă), din care afli ce mai face marea la Constanţa sau care mai sunt superstiţiile romănilor. In timp ce doi fotografi se plăng nejustificat că in jur sunt numai

"No name". Adică anonimi. Pe lăngă fotografi tocmai a trecut un "name". Profesor universitar, cu lucrări publicate etc., etc. Dar in lumea asta de VIP-uri e un anonim, nu?!? Deodată, in minte apare un nume: Patchouli. Planta, originară din Malaezia, are o lungă istorie a utilizării sale in medicina tradiţională chineză, indiană şi japoneză. Cu precădere in cazul muşcăturilor de şarpe. In epoca victoriană, atunci cănd se transportau pe mare din India şaluri din caşmir, frunzele de Patchouli se aşezau intre ele pentru a le feri de molii. Mirosul, distinct şi tenace, este foarte căutat de parfumieri, fiind in mare vogă in perioada "Flower Power" a anilor ’60-’70. Mintea a mers mai departe, renăscocind numele: Pat-chou-li. Iar rostirea se invărte pe limbă precum o viitoare prăjitură de la rubrica "Bucătăria de week-end". Căci aşa se intămplă in locurile imaginare, ce incită la a oferi nu o uşă intreagă, ci numai gaura cheii.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de