Patronii care - direct sau prin intermediul patronatelor la care sunt eventual afiliaţi - s-au repezit să susţină măsurile de reducere a salariilor bugetarilor, precum şi a pensiilor şi programelor de asistenţă socială s-au păcălit. Nu vorbim aici de aceia care sunt clienţi politici ai puterii şi care, dacă n-ar susţine măsurile guvernamentale, nu s-ar mai bucura de scurgerile atât de generoase din banul public. Ne referim doar la aceia care, probabil, au socotit că, dacă unele măsuri de restrângere tot trebuie introduse, măcar sunt preferabile cele care nu-i ating pe ei nemijlocit, cum s-ar fi întâmplat în cazul măririlor de impozite.
De altfel, nici nu prea aveau loc de întors, pentru că, de luni de zile, de când pluteau în aer măsurile de restrângere, subliniaseră şi iar subliniaseră că, orice ar fi, totul este să nu fie majorate impozitele şi taxele, acestea constituind cel mai mare rău posibil, întrucât ar da ultima lovitură sectorului privat care ţine economia şi care plătise deja factura crizei în 2009 ş.a.m.d. Teoretizări peste teoretizări au însoţit aceste susţineri pe tema că, vezi Doamne, în criză nu trebuie mărite impozitele!
Aşa că, din punctul de vedere al respectivilor reprezentanţi ai mediului privat de afaceri, măsurile guvernului Boc le veneau aproape mănuşă şi, oricum, nu puteau fi decât preferate măsurilor de creştere a impozitelor recomandate de FMI.
Totuşi, reprezentanţii bine intenţionaţi ai mediului privat de afaceri românesc s-au păcălit. şi s-au păcălit nu pentru că decizia Curţii Constituţionale de a anula tăierea pensiilor a dat lucrurile peste cap, obligând guvernul să pună în loc majorarea TVA, adică exact ceea ce antreprenorii privaţi români respinseseră cu atâta osârdie. S-ar fi păcălit oricum, chiar dacă nu exista această decizie a Curţii Constituţionale. Ar fi trebuit să fie mai atenţi la reacţiile capitalului străin din România. Acesta, ca de altfel pe întreg parcursul crizei, n-a spus nimic. Semn că nu-l deranjează aceste măsuri, după cum nu l-a deranjat, dacă nu chiar i-a convenit, politica guvernului Boc de la declanşarea crizei.
S-ar părea că reprezentanţii mediului privat de afaceri românesc au devenit orbi, surzi şi muţi. Cum dracu' n-au observat că, în timp ce de peste un an au tot criticat guvernul Boc şi acesta a fost pur şi simplu opac la cererile lor, capitalul străin n-a scos o vorbuliţă. şi explicaţia simplă este că, din sărăcia lui, guvernul Boc a adus din afară (respectiv de la FMI-UE) sume imense la dispoziţia firmelor străine rămase fără finanţare din chiar partea propriilor mame. Să nu ne facem că nu vedem că 70% din împrumutul de la FMI-UE a fost pentru şi s-a îndreptat către capitalul străin, prin băncile străine din România. Ce să-i reproşeze guvernului Boc? şi ce să mai dea guvernul Boc companiilor private româneşti, când, din puţinul care se putea, a dat tot capitalului străin?! Tot aşa şi cu ultimele măsuri! Singurul care va fi tras foloase de pe urma măsurilor propuse de guvernul Boc va fi fost capitalul străin.
Pentru că, prin prezenţa sa în punctele nodale, strategice, va fi resimţit mai puţin adâncirea recesiunii pe care o vor fi provocat reducerile de salarii şi pensii prin comprimarea consumului. Oricum, va fi resimţit mai puţin decât puzderia de firme româneşti mici şi slabe financiar. şi din creşterea TVA, capitalul străin va scăpa aproape neatins. Dacă se măreau şi impozitele pe forţa de muncă, plătea ceva îm plus şi capitalul străin. Aşa, însă, capitalul străin, graţie poziţiilor monopoliste deţinute în sectoare strategice (de la exploatarea resurselor la utilităţi şi bănci), va fi singurul în măsură să paseze integral efectul sporirii TVA asupra consumatorilor, putând chiar să-şi majoreze profiturile. Cei care dintre antreprenorii români cred că tăcând şi făcându-se că nu văd ceea ce de fapt se întâmplă se înşală amarnic, pentru că - simplu spus - cu fiecare cedare românească, fie guvernamentală, fie din partea mediului de afaceri, capitalul străin va lăsa mai puţine fărâmituri să-i cadă de la gură pentru firmele private româneşti.