Păzea, trece bâlciul!

Forfota mare in lumea satului, zilele acestea. Nu din pricina pregatirii pentru seceris. Cine mai are timp sa bage orzul si graul in seama? Doar cerul, care le mangaie cu un pic de soare obrajii, pentru a le tabaci mai apoi spinarea cu o repriza prelungita de ploaie. Si oamenii? O imensa hora electorala a cuprins intreaga suflare a satelor. Cum sa spui ca nu vrei sa joci? Te pomenesti prins fara voia ta in hora. Esti gata ametit cand iti dai seama ce se intampla. Responsabilii cu invirtelile fac semn lautarilor sa nu slabeasca ritmul. Strigaturile sunt si ele prezente. Si scris, si oral. Exista, asta e adevarul, insi carora le-ar ocupa cateva zile cititul unui afis. Pentru ei s-au inventat megafoanele, adica palniile alea prin care povestesc unii din masini cam ce scrie pe afise. Difera numai culorile, in forma tiparita, in rest, e aproape la fel. Toti, dar absolut toti i-au facut, chiar daca la scara locala, cate un mare bine Romaniei. Cei care n-au apucat urmeaza sa-i faca. Cum sa nu se cocoseze biata Romanie cu atat de mult bine in spinare? Rasul stirb al ulitelor incearca sa se ia la intrecere cu vocile ce tasnesc din megafoane. Ochii orbi ai caselor ramase goale de viata, adica de oameni, se uita neincrezatori la impopotonarea electorala a inceputului de vara. Croncanitul verde al ciorii oranj de pe garduri nu poate mintii verdele neaos al sesurilor si padurilor. Curcubeul isi priveste trist terfelirea dinapoia ploii ce sta sa vina. Este marele noroc al fiecarei campanii electorale, sta intotdeauna in asteptare o ploaie pregatita sa ne spele de minciuna. Va iesi la iveala, mai repede decat s-ar putea crede, cocleala alamurilor amestecata cu rugina din vorbele celor care se opintesc sa sufle in ele. Ochii catorva case vor plange. Se va gasi, se va mai gasi, poate, o femeie batrana care sa le stearga lacrimile c-o batista. Dupa care se va pogori uitarea, luandu-se dupa urmele pogorarii duhului sfant. Cele ale pogorarii sfintei nerusinari isi vor lua talpasita, ascunzandu-se pana la viitoarele alegeri in birouri de presedinti de consilii judetene, de consilieri si de primari.

Gheorghe, vecinul meu de la Grosu, sta pe pe buza santului, daca nu cumva chiar pe buza vietii sale ajunse la senectute, si , numarand alaiurile electorale ce se incura vesele pe drum, zice : Ii dau dracului cu balciul lor! Care balci, nea Gheorghe? ma prefac eu ca nu pricep. asta care trece, raspunde el. O sa se intoarca, vreau sa-i spun, ma gandesc insa ca el nu o sa-l mai prinda, poate. Dar casa lui va ramane. Si vor ramane si lacrimile celor de prin cimitire. Sa tot planga ochii ei! Deocamdata e vara. Aproape ca s-a copt griul. Se aude muzica gallgaind pe ulitele satelor. E bine! E frumos! Pazea, trece balciul!