Pe când admiterea României în Secuime?

Popa Laszlo Tokes, convertit cu largul sprijin pedelist în europarlamentar, n-are somn, dacă nu tulbură mereu apele. Luni l-a prins iar strechea şi a anunţat că a făcut deja demersuri şi strânge semnături pentru o "iniţiativă civică europeană privind autonomia comunităţilor istorice maghiare". Proiectul, adaugă belicosul domn, a fost deja depus la Biroul juridic al Parlamentului European, iar după adoptare, ar deveni obligatoriu pentru statele vizate, recte România, Serbia, Slovacia, Ucraina. "Pentru noi, precizează ipochimenul, anul acesta va fi Anul Autonomiei".

Nu întâmplător, provocarea vine la câteva zile după ce - sub şantajul cu negocierile de admitere în UE - Sebia a fost obligată să recunoască Republica Kosovo, proclamată unilateral, iar altor cinci state (România, Spania, Grecia, Cipru, Slovacia), care, din motive întemeiate şi lesne de priceput, refuzaseră să se alinieze, o rezoluţie a Parlamentului European, sub influenţa Partidului Popular European, din care şi Tokes face parte, le cere să accepte Kosovo aşa cum e. Politica faptului împlinit.

Trebuie să fii struţ şi să-ţi bagi capul în nisip, făcându-te că nu vezi agresiunile la adresa statalităţii României, la condiţia ei de stat naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil, agresiuni pe care extremiştii maghiari, iar nu populaţia de etnie maghiară din Transilvania le-au îndesit în ultimul an. Trebuie să ai memoria primejdios de scurtă, ca să uiţi de provocările - adesea încurajate şi chiar iniţiate de înalţi oficiali de la Budapesta - legate de tentativa de reînhumare a unui bard horthyst, de reabilitarea unui criminal de război, de frecventele manifestări sub slogane ca "Secuimea nu_i România" sau "La revedere România!". Ori să accepţi ameninţarea cu moartea a unei eleve doar pentru că a purtat o panglică tricoloră, sau să permiţi directorului unui liceu covăsnean să ceară elevilor români să plece din şcoală, pentru simplul motiv că au rugat ca tabloul de sfârşit de an să amintească şi de ei, de români. Trebuie să nu vezi cu ce intensitate au loc asemenea făcături ordinare, ca să nu te întrebi de ce reacţia autorităţilor româneşti e bearcă, e slăbănoagă. De la "preşedintele tuturo românilor", cunoscut amic al lui Tokes şi al lui Orban Viktor, nici nu-i cazul să ne aşteptăm la mai mult decât la un hăhăit, şi acela la presiunea opiniei publice din ţară, pe culoarele Bruxelles-ului. Unde, îmbrăţişându-l pe Orban, l-a rugat duios "Mai uşor cu pianul pe scări!". Probabil că-şi pregăteşte rezidenţa la vila din Covasna (scoasă de pe lista celor puse în vânyare de RAAPPS), după ce predă cheile Cotroceniului.

Totuşi, fără a inflama câtuşi de puţin spiritele, însă punând lucrurile la punct, în consens cu normele internaţionale, cu valorile europene - naţiunea română are dreptul să-şi vadă Guvernul şi Parlamentul de 70% USL trezindu+se. Iar nu asistând pasive la bazaconii vânturate inclusiv de un cunoscut "pro-democrat", cum este aceea că ar fi posibil ca, după dezbaterea constituţională, să se modifice Articolul 1 din Legea fundamentală. Adică exact acele prevederi care declară imuabile suveranitatea, independenţa sau integritatea teritorială a României. În acest ritm şi cu asemenea atitudini de mămăligă, te poţi întreba cât va dura până să survină, pe aceeaşi canava a faptului împlinit, ideea aberantă a "admiterii României în Ţinutul Secuiesc", nu în Schengen, a impunerii pentru români, aşa cum vedea un scelerat, a posesiei paşaportului spre a putea călători în propria ţară.