Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dl Călin Popescu Tăriceanu, fruntaş liberal şi fost prim-ministru, a deplâns, în chiar pragul alegerilor, adică la spartul târgului, prezentarea partidului în faţa alegătorilor fără un program economic liberal. Incriminarea l-a vizat direct pe liderul partidului, dl Crin Antonescu, care nu s-ar fi îngrijit de formularea unui asemenea program şi indirect a dat apă la moară preşedintelui Băsescu ce apreciase că partidele angajate în lupta electorală n-ar fi pregătite, nici măcar cu un proiect de buget al ţării, pentru perioada ce vine.
Mă rog, că dl Tăriceanu ar putea fi un cal troian pentru ograda PNL şi USL este, evident, problema acestora! În ce mă priveşte, chiar fac abstracţie de conotaţiile politice şi încerc să discut în termeni economici despre programul Tăriceanu. În esenţă, domnia sa vorbeşte de un fel de „reindustrializare a ţării”, care ar fi promovată, în spiritul tradiţiilor liberale, prin eforturi interne şi anume prin crearea unor poli de dezvoltare industrială în urma unor investiţii ale statutului de circa 0,5% echivalent PIB anual.
De ce n-a propus dl Tăriceanu această iniţiativă pentru programul USL? Să zicem că domnia sa nu crede în USL! Dacă nu crede, atunci de ce o candidatură a domniei sale din partea USL? Mai important însă: atât USL cât şi cealaltă tabără, a dlui Băsescu, doresc un nou acord cu FMI. Păi, în măsura în care va exista un asemenea acord, ştim din experienţă că programul care va guverna ţara va fi programul FMI. Şi atunci, la ce bun încă un program, care tot nu s-ar aplica?!
Cum se face că dl Tăriceanu reclamă un fel de ipotetică „reindustrializare a ţării” după ce a contribuit din plin, ca lider politic şi economic al României, la o dezindustrializare masivă şi iremediabilă a acesteia?! De ce, în scopul dezvoltării unor poli industriali, dl Tăriceanu nu apelează la „eficientul şi performantul” sector privat, ci tot la demodatul şi mult hulitul stat român, la a cărei scoatere din joc a pus din greu umărul în perioada prim-mininisteriatului domniei sale. Oare chiar nu ştie dl Tăriceanu că FMI şi Comisia de la Bruxelles urmăresc, încă prin programul în vigoare, lichidarea şi a brumei de economie românească din economia din România, precum şi înlăturarea statului din ultimele redute economice în care se mai află?! Ş-apoi chiar să nu realizeze dl Tăriceanu că statul român, emasculat prin scoaterea din joc din punctele nodal-stategice din economie, nu mai are de fapt capabilităţi şi mijloace de a derula vreo strategie, oricât de minunată ar fi, şi de a duce la bun sfârşit vreo acţiune în plan economic?!
Nu fostul prim-ministru Tăriceanu a lăsat statul român şi sistemul bancar românesc fără mijloace înstrăinând BCR şi apoi fituind banii obţinuţi pe măriri de pensii şi salarii, care nu aveau la bază acoperiri reale, căci creşterea economică de pe vremea sa era una nesănătoasă, izvorând doar din creditarea nesăbuită a consumului?! Nu fostul prim-ministru Tăriceanu a vândut şi viitorul, înstrăinând şi perimetrele din Marea Neagră care nici nu fuseseră încă atribuite României de către Curtea Internaţională de la Haga?!
Ascunzând bilanţul real al prim-ministeriatului său, dl Tăriceanu se consideră îndreptăţit la încă un asemenea mandat tocmai în numele respectivului bilanţ aburit de aparenţe. A fost perioada celei mai înalte creşteri economice postdecembriste. Dar, de fapt, a fost cea mai neagră perioadă tocmai din cauza acestei creşteri economice care a fost nesănătoasă şi cu consecinţe dramatice pe termen lung. Şi să nu uităm, vorbind de acest bilanţ, că dl Tăriceanu a fost singurul care a deţinut funcţia de prim-ministru într-o perioadă în care România postdecembristă a avut de gestionat bani în exces şi nu o gravă penurie de bani pe piaţă. Şi apropo de aceasta, de ce nu a aplicat dl Tăriceanu reţeta creării polilor industriali chiar în acea vreme şi nu acum când este totul pierdut: atunci, putea găsi bani pe piaţă, statul, neîncorsetat ca membru UE, avea mai mult spaţiu de manevră şi nici nu trebuia să ceară încuviinţări de la FMI şi Bruxelles?!
Citește pe Antena3.ro
