Presedintele si-a sustinut 'interventia' intr-un moment in care tara fierbe si-i cere demisia. A mimat ca intelege suferinta poporului si ne-a gadilat spunandu-ne ca atunci cand am strans cureaua, am facut-o cu intelepciune. Carmaciul vaporului a batut campii cu gratie pret de o jumatate de ora fara sa spuna aproape nimic notabil. Nici o idee care sa aduca o geana de speranta in atingerea obiectivelor. Si-a facut si o mica autocritica, in spiritul 'constructiv' al sedintelor de la PCR.
Schimbarea de atitudine a presedintelui, ceruta insistent de intreaga societate, si care putea fi acum anuntata, nu s-a produs. Dimpotriva, Basescu Traian a accentuat ca stie tot ce are de facut si mai grav, ca nu va schimba nimic.
Ca sa umple timpul alocat, vorbitorul de la Cotroceni a trecut in revista un punctaj de probleme economice, i-a trimis pe oamenii de afaceri prin Turcia, Azerbaidjan, India, China si mai departe, tot insistand sa facem locuri de munca, sa redeschidem minele, ca avem metale si ele se vand bine acum, altfel decat in urma cu 10-15 ani. Atatea bla-blauri, greu de inmanuncheat intr-un discurs prezidential. Basescu parea suit pe o bicicleta, dadea din picioare dar, degeaba, statea tot pe loc. Bicicleta nu avea lant, dar biciclistul nu stia.
A debitat lozinci obosite ca solidaritate, eficienta, intalnirea cu viitorul s.a.m.d. In gura lui totul suna a gol, notiunile sunt lipsite de continut.
Milioane de oameni nemultumiti care simt ca nu mai au o punte de comunicare cu presedintele au inteles din 'interventie' ca nu mai au vreo speranta sa fie intelesi. Basescu a sapat singur si mai adanc prapastia care il separa de dorintele oamenilor.
Mai mult, prin analiza prezentata vrea sa traga o linie de demaratie si mai clara fata de tarile din zona euro, proorocind o criza, in premiera, majora in semestrul doi.
Dar ne asigura, fara argumente, ca ne va duce in port, in siguranta.
Basescu a eschivat si raspunsurile la intrebarile ziaristilor care doreau sa-l duca spre realitatea acestor zile. Despre demisia lui Boc, nici pomeneala. Iar despre demisia proprie, nici vorba. 'In vreme de criza, nici un presedinte nu demisioneaza.' Clar? Afara nu mai ploua. Ninge.