Pentru că ”tu” ești acum și aici...!

Postul de televiziune TLC a difuzat duminică dimineață un interviu pe care i l-a luat Oprah unuia dintre cei mai cunoscuți inițiați/mistici ai timpurilor noastre, Deepak Chopra, tema centrală a interviului fiind ”sufletul omenesc”! Chopra a povestit – între altele – că s-a retras o perioadă (mai bine de o lună de zile) la o mănăstire din Tibet, unde avea drept maestru un călugăr cu mult mai tanăr decat el. Zi de zi, preț de cateva ore, călugării făceau o ” meditație asupra morții”; ”asta te aducea automat în prezent”, spunea Chopra. El s-a ras în cap, precum erau toți călugării de acolo și a trăit întocmai cum trăiau ei; a îmbrăcat hainele lor și zi de zi a mers pe stradă desculț, cerșind. La sfarșitul perioadei de ințiere în acea mănăstire, Chopra a avut revelația trăirii în prezent; meditația asupra morții te face conștient că peste o sută de ani nu vei mai fi aici, unde ești acum, unde sunt pomii, aerul, mările, munții și toate ființele din jurul tău. ”Atunci, care-i lucrul cel mai important pe care-l poți face?” ” Ceea ce faci acum”, spunea el. ”Care-i lucrul cel mai bun pe care-l poți face pentru viitor”? ”Lucrul pe care-l faci acum”. ”Care-i cea mai importantă persoană din viața ta”? ”Cea care se află chiar acum în fața mea”!

Timpul prezent, fiecare moment de acum e cheia care descuie porțile sufletului și ale minții omenești; să fii aici și acum cu mintea și cu inima, asta te face viu și fericit. Să trăiești acum mai degrabă decat să-ți fie frică de moarte, acceptand că aceasta e parte firească a vieții. E o parte de care ne temem cu toții, dar atunci cand avem puterea s-o privim în față ca pe o stare inevitabilă a existenței, ne întoarcem instantaneu în realitatea timpului prezent, aici, unde suntem și putem gusta viața și frumusețile pe care ea ni le oferă clipă de clipă. Problema omului e în mintea sa, e harjoana călătoriei minții înainte și înapoi, sus și jos, acolo unde nu este ceva, lipsește ceva, acolo unde nu are ceva, nu poate, nu știe, nu înțelege, acolo unde îi e teamă că va pierde ceva, or că va imposibil să facă ceva. În vremea acestei pendulări destoinice a minții prin toate neputiințele sau egoismul său, trece chiar viața, chiar această clipă din care lipsim, căci nu suntem conștienți că suntem! Trezirea noastră în prezent înseamnă să putem fi conștienți că suntem.

Ce faci acum? Citești. E cel mai important lucru pe care-l faci în viața ta, faptul că citești aceste cuvinte. Ce faci acum? Îmbrățișezi pe cineva? Ființa pe care o îmbrățișezi e cea mai importantă ființă din viața ta în acest moment. Dacă acum mături, speli, gătești sau atingi cu bucurie obrazul copilului tău, dacă scrii o poezie, canți, plangi sau ești trist, ești în cea mai măreață expresie a existenței tale, valoarea lucrului pe care-l faci e dat de faptul că...ești! Ceea ai făcut în trecut e ceea ce ce ești acum, ce faci azi e ceea ce vei fi maine, dar toate – absolut toate – se întalnesc în această clipă. ”Trăiește clipa”, iată că a spus-o cineva într-o moment de revelație și n-a spus atunci ”destrăbălează-te”, ci fii conștient că ești acum, stai aici, în prezent și iubește ce ești, ce faci, unde ești și pe cine e în fața ta. ”Trăiește clipa/fii treaz/fii conștient”, chiar acum e viața pe care o poți gusta. Să ieși din capcana minții tale, ce-și zornăie bănuții de tinichea, amăgindu-te că-s de aur, să fii unde ești, bucuros că ești, cu ființele ce-ți sunt aproape înseamnă să-ți trăiești viața ca un maestru, conștient că exiști! Această clipă va pleca și nu se va mai întoarce niciodată; tu ești în ea, fii conștient de asta, fii treaz. Dacă te doare ceva, ești aici, ești, încă, dar uiți că ești, fiindcă mintea ta se gandește la durere. Mintea ta se gandește la tot ce nu-ți place, la ceea ce nu poți, mintea-i mereu nemulțumită, căci ea extrage în secret o satisfacție din suferința pe care ți-o arată reală, iar suferința te împinge într-o disperată uitare de sine. Ea te face să crezi că ești mintea ta, că ești bogățiile tale, că ești prestigiul tău sau că nu ești nimic fără o persoană care te-a părăsit. Să-ți amintești că tu ești acum; asta-i șansa ta(șansa ieșirii din lamentările minții), să fii conștient că ești și dacă ești, orice ai pierde, ești viu, orice n-ai avea, ai ceva chiar în fața ochilor tăi, langă tine, în fața ta, în această nemărginită clipă, care-i viața, viața ta! Ceea ce faci e valoros pentru că tu exiști acum!