Pentru o dezbatere serioasa a politicii fiscale

Avem nevoie de mai mult profesionalism si onestitate intelectuala, macar intre economisti

Stiinta economica ramane o disciplina "moale" (soft) oricat ar recurge la metode cantitative; ea foloseste si ceea ce Schumpeter numea "presupozitii", care isi au originea in viziuni pozitive si normative diferite. Un keynesist se deosebeste de un monetarist, sau de un libertarian. Intervine deci un ingredient paradigmatic in perceperea realitatii si demersurile de a o influenta. Si totusi, onestitatea intelectuala plus un "fundal tehnic" comun ajuta dialogul intre curente teoretice, permit sa deosebesti temeinicia profesionala de superficialitate, impostura.

Introducerea cotei unice in Romania a iscat dezbateri aprinse inca din momentul evocarii ei. Ca politica economica aplicata ea s-a produs in timpul guvernarii actuale. Dezbaterea continua privind consecintele refomei politicii fiscale, ceea ce este salutary data fiind amploarea schimbarii. Aceasta dezbatere este insa adesea neprofesionista, cu pronuntat iz propagandistic, cu o ocultare nefericita a unor aspecte esentiale. Avem aici o dovada a imaturitatii cu care se discuta la noi, chiar in cercuri presupuse a fi formate din cunoscatori. Ma refer aici mai putin la controversele dintre economisti deveniti politicieni, care sunt denaturate de lupta politica.

Cred, de aceea, ca este util sa insist asupra unor fapte graitoare, care ar trebui sa orienteze catre inferente juste.

Cota unica are virtuti, dar si inconveniente. A vorbi numai despre unele este, prin urmare, incorect. Impactul cotei unice trebuie evaluat pe o perioada mai lunga. Oricare ar fi perioada insa, aceasta evaluare este aproximativa intrucat in economia reala nu opereaza "ceteris paribus" - adica alte conditii sa fie neschimbate, desi modelele pot incerca simulari. Cota unica a antrenat o modificare ampla de fiscalitate, prin extinderea unor taxe la noi domenii si cresterea altora, deci a crescut fiscalizarea economiei; ea a avut efecte distributionale afectand diferit cetatenii.

Cota unica a redus incasarile bugetului public din profit si venituri personale. Mentinerea veniturilor bugetare la putin sub 30% din PIB in 2005 s-a datorat, esentialmente, expansiunii consumului, care a adus incasari din TVA si taxe vamale sensibil crescute. Aici trebuie adaugate accizele marite in pas mai grabnic, colectarea de la rau platnici si, cum am remarcat deja, o fiscalizare largita a economiei.

O schimbare de politica fiscala trebuie contextualizata; ea nu poate fi judecata in divort de combinatia de politici economice, de momentul miscarii (ciclice) a economiei. Cota unica a fost introdusa in conditiile in care deficitele externe cresteau foarte iute si dezinflatia cerea o politica bugetara restrictiva. Cota unica a fost introdusa in contratimp cu tinte majore ale politicii economice, chiar daca un argument de tip structuralist, al stimularii ofertei prin impozite mai mici, poate fi invocat. Acest defazaj a provocat febrilitatea cautarilor pentru a compensa relaxarea fiscala initiala prin largirea fiscalizarii si o taiere de cheltuieli publice.

Contextualizarea politicii fiscale inseamna intelegerea functionarii economiei monetare. Mi-a fost dat sa aud de la economisti, care se considera seriosi, ca au subestimat in modelele lor efectele de ordin monetar ale cotei unice. Deficienta de gandire si modelare este evidenta cand luam in calcul deschiderea contului de capital si diferentialul de inflatie (dobanzi). Nici acum aceste implicatii monetare nu sunt intelese bine.

Politica fiscala in Romania nu avea cum sa nu fie adaptata in raport cu "concurenta fiscala" din Europa. Si aici cota unica redusa vine cu beneficii. Dar modificarea politicii fiscale trebuie sa tina cont de o serie de repere (dintre care unele subliniate mai sus) care, in mod surprinzator, au fost ignorate de unii dintre economistii nostri. Faptul ca, contributiile la asigurarile sociale au fost lasate nemodificate in 2005, cand acestea sunt cel mai mare impediment pentru crearea de noi locuri de munca, ilustreaza aceasta situatie.

Avem nevoie de mai mult profesionalism si onestitate intelectuala, macar intre economisti.

PS: O cota de 18% sau 19% ar fi fost considerabil mai potrivita…