Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Săptămâna asta a început bine: luni dimineaţă, la o cafea la Starbucks. Cincizeci de cenţi s-au dus, sper că prin transfer bancar rapid, în conturile companiei din Statele Unite.
Am ajuns acolo cu bicicleta Dahon, un model pliabil construit cine ştie pe unde, dar cu un steag cu dungi şi stele care certifica măcar că-i desenată în acelaşi loc. Să zicem un dolar pentru America? Să zicem. Seara a plouat şi m-a dus acasă maşina mea Volvo, marcă aflată (încă!) în proprietatea concernului Ford. Săptămâna trecută i-am făcut revizia şi sper că măcar 10 dolari din cât am plătit au ajuns în State.
Marţi am mâncat un compot de ananas Dole. Brand cotat la bursa din New York, care a crescut cu 2% în ziua aia. Oi fi contribuit şi eu cu ceva? Posibil, mai ales că seara am trecut pe la Pizza Hut şi-am lăsat 60 de lei, că eram cu copiii. Or fi ajuns măcar doi dolari la Yum!
Brands, proprietarul francizei, care, între altele, mi-a livrat marţi aproximativ un litru de Pepsi Light? Să sperăm. Seara am trecut prin mall să-mi iau blugi şi mi-au plăcut unii Levis. Ştiu, scumpi, dar măcar jumătate de crac să fie profit direct pentru firma americană cu acelaşi (sau alt) nume!
Vă scriu despre toate isprăvile astea pe un calculator Apple, cu soft făcut şi el în America, în care descarc măcar o dată pe săptămână câte o aplicaţie pentru Iphone. Nu mai stau să fac socoteala: cert e că în fiecare zi, în fiecare săptămână, în fiecare lună a vieţii mele (nu zic de-a altora, că poate consumă pur româneşte!) contribui la eradicarea crizei financiare acolo unde chiar pot face ceva: la origine.
În America.
O să spuneţi că acum câteva săptămâni recomandam consumul de produse făcute în ţară ca soluţie de salvare a economiei naţionale. Aşa e, e primul reflex. Şi Hugo Chavez i-a făcut cadou lui Obama o carte despre cum au supt yankeii vlaga Americii Latine. O carte de propagandă, cu scop clar şi cunoscut şi pe la noi: să pună pe seama altora toate problemele tale.
De fapt, suntem în aceeaşi oală cu toţii. Iar furtuna, cum s-a dovedit, vine de la New York şi mătură Bolintinul în acelaşi timp cu Parisul şi Calcutta. America (zice şi-un şef de la FMI săptămâna asta) e cheia problemei şi va fi în acelaşi timp prima geană de lumină de după norii groşi ai crizei. Unii zic că se vede deja într-o modestă revenire a bursei. Alţii spun că mai trebuie aşteptat până la anul.
Oricum ar fi, dacă e să-şi revină, o să revină şi cu ajutorul meu. Cafea, tricouri, hamburgeri, blugi şi jocuri pe calculator: în fiecare zi mă bat cu criza, cât mă lasă buzunarul. America, dacă mă auzi, sper să apreciezi într-o bună zi, pe undeva...! Să zicem la secţia consulară, departamentul vize?
