Peţitorlâc, la Cotroceni

România îşi aşteaptă peţitorii. S-a săturat să fie bruftuluită şi jignită de actualul soţ. I s-a acrit de atâta bădărănie şi ar vrea să primenească aerul matrafoxat din Palat. Să dezinfecteze cearceafurile şi să dea cu var pe pereţii murdari. Oho, dar câte nu a îndurat în cei zece ani de umilinţă şi scandal perpetuu ! A fost făcută de râs peste tot, de-au ajuns suratele ei să strâmbe din nas când o văd şi să o bârfească în orice budoar apusean. De câteva ori s-a arătat cu ochii învineţiţi, alteori rochia îi atârna şleampăt şi cum să-şi ascundă tristeţea ? Sărmana, tăcea şi suferea pe ascuns ! Acum se roagă să nu încapă iarăşi pe mâna altui mitocan duhnind a mahorcă şi trăscău.

O râvneşte de ceva vreme un cavaler tomnatic, cu onomastică florală. Parcă l-ar plăcea, că e iscusit la vorbă, meşteşug la care nu-l întrece nimeni. Mereu o mângâie cu un compliment şi-i atinge coarda sensibilă, ce mai, cu el se închipuie o mică prinţesă. Dar nu s-ar lăsa în voia lui, sunt destui clevetitorii care îi şuşotesc la ureche fel de fel de răutăţi. Cică pretendentul e fire boemă şi cam uşuratic, că doarme mult şi n-a agonisit mai nimic în viaţă. Iar ea şi-ar dori un bărbat cu niscaiva avere, s-o plimbe prin străinătăţuri. Şi-o mai nelinişteşte zvonul că ăia de la firma de pază şi securitate i-au creionat un portret deloc atrăgător fostului profesoraş de provincie. Ce mai, nu-l vor şi pace, că s-a mai întâmplat la fel cu unul, prin 1996, de, săracu' !, a fugit din domiciliul conjugal strigând oriunde se nimerea că l-au înfrânt serviciile ! De aceea se fereşte să repete nepotrivirea de caracter de atunci.

Deunăzi i s-a ivit în prag un tinerel, scoborâtor din neamul viteazului Skanderberg, brunet şi zâmbăreţ. Are prenumele masculin al victoriei şi se poartă cu sânge rece. Ar vrea şi n-ar vrea s-o ia de nevastă, se codeşte încă, deşi fraţii şoşonari îl împing de la spate. S-ar căpătui şi ei dacă mezinul s-ar muta în Deal, că le-a ieşit pe nas să-i audă măscărindu-i întruna pe zurbagiii pripăşiţi în faţă la Antipa, cu lozinci şi pancarte insinuante. Viitoarea mireasă nu-l displace, însă o pune pe gânduri lipsa de maturitate a nou-apărutului. Femeile sunt înnebunite după bărbaţii cu experienţă, care să le domine, puternici şi drăgăstoşi, deopotrivă. Peste 6-7 ani sigur i-ar fi căzut cu tronc bărbătuşul acesta de roşu, fiindcă e abil şi nu se sfieşte să-şi pocnească adversarii la o adică.

A impresionat-o şi un tip cărunt, îmbrăcat cu frac şi papion, manierat şi elegant, cu nume desprins din filele de poveste. Cu ăsta s-ar simţi ca o adevărată doamnă prin saloanele simandicoase de afară, respectată şi răsfăţată. Individul a schimbat destule neveste şi a învăţat melicurile muierilor, ştie să le alinte ori să le ţină la colţ. Dar dacă o părăseşte ca pe celelalte, că nestatornicia lui este proverbială ?

Ehe, câţi o curtează ! Unul peltic, băiat cumsecade şi avocat pe deasupra, însă fără acel “vino-ncoa” în stare să te întărâte şi să-i intri în pat nechemată. Partidă rea n-ar fi nici ochelaristul rafinat şi galant, deşi o încurcă niţel aerul neviril şi imberb al vânătorului de zestre şi alifii scumpe. Un doctor văduv şi slobod la gură, fante de Floreasca, îi trimite ocheade, un bancher firoscos o firitiseşte la orice ocazie, un primar scundac şi onest i-ar sta alături, dar îl încurcă timiditatea şi biografia austeră. Între bărbaţii de care pomenesc s-a băgat şi o blondă apetisantă şi tupeistă, putred de bogată. România nu e Lesbos ! urlă homofobii răspândiţi prin văgăunile valahe şi peţita se îmbujorează feciorelnic. Îşi cercetează chipul în oglinda istoriei şi o podideşte plânsul. A îmbătrânit, faţa i s-a creponat, iar ochii au strâns toată tristeţea lumii. “Ţigancă împuţită, treci în bucătărie şi nu te mai smiorcăi ca proasta ! Te-oi da cui mi s-o năzări mie, la un papiţoi popular, sau poate la o paţachină voluptuoasă, de pildă, să-ţi intru oricând în cerdac şi să-mi păstrez până la moarte imunităţile !” îl auzi pe pehlivan suduind-o.