x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

PIB-ul şi preţurile

0
Autor: Adrian Vasilescu 28 Sep 2014 - 12:45
Acum, în 2014, societatea românească nu se mai războieşte cu formele „clasice” de exprimare a inflaţiei. Puterea de cumpărare a banilor nu mai scade. Dimpotrivă, chiar creşte. După ce criza ne-a lovit cu doi ani de recesiune, 2009 şi 2010, am văzut venind în România un alt timp, fundamental diferit, în care descreşterea economică s-a transformat în creştere iar inflaţia în dezinflaţie. Şi iată că am ajuns să vedem cum însuşi PIB-ul creşte mai repede decât cresc preţurile.

O redută deja cucerită. Ca să ajungem însă la o masă critică de bunăstare – ce nu are nicio legătură cu iluzia bunăstării pentru toţi –, să obţinem, deci, un standard de viaţă ridicat pentru cea mai mare parte a populaţiei, e nevoie de mai multă muncă, de mai multă competenţă, de concurenţă la sânge.

La începutul lui 2011, ieşind din recesiune, am văzut cum episodul 2000-2002 se repeta: creşterea economică a început să urce dealul cu numai două locomotive: exportul – care creştea, şi investiţiile – care scădeau. A treia locomotivă, creşterea consumului, a ieşit mai târziu din depou. Mai departe însă, lecţia anilor 2003-2008 ne arată că va fi nevoie să ia avânt oferta de bunuri şi de servicii. Oferta pieţei interne, fireşte. Numai că nu va creşte niciodată de la sine. Atâta timp cât investiţiile industriale sunt încă timide, performanţele vor veni încet. şi milioane de români vor continua să-şi facă un stil de viaţă din supravieţuirea de azi pe mâine, mulţi trăind numai din ajutoare sociale. Iar schimbări importante nu avem de ce să aşteptăm de la vechiul model.

O alegere radicală e aşadar inevitabilă. Ori va fi grăbită restructurarea, ori vom fi nevoiţi să menţinem restrângerea cererii de consum. Altă variantă nu avem. Acum însă românii, cu excepţia unor categorii înstărite, nu trăiesc bine. Iar clasa de mijloc, de care societatea românească are nevoie ca de aer, nu e nici măcar bine definită. Mai avem de aşteptat până când clasa de mijloc va fi, pentru economia noastră, un motor performant care s-o împingă înainte.

Când vom trăi altfel? Nu ştiu! De altfel, nici nu cred că aceasta e întrebarea: „Când?” Ci cu totul alta: „Cum?” E imposibil, astăzi, să prezicem cu exactitate nu luna, dar nici măcar anul în care va începe faza de avânt a unui nou ciclu economic. În schimb, e posibil să învăţăm temeinic cum să ne grăbim, chiar dacă încet, să facem în sfârşit reformele structurale amânate atâta amar de vreme.

Acum, înainte de orice, avem nevoie de mai mult PIB. De mai multă valoare adăugată, deci, plus impozite (nete) pe produs. Ca să avem însă mai multă valoare adăugată, aducătoare de bunăstare, este nevoie de mai multe produse performante fabricate în ţară. Şi care, bineînţeles, să fie consumate. Mai departe, avem nevoie de sume în creştere din impozitele pe produs, cu deosebire din taxa pe valoarea adăugată, condiţia fiind să sporească şi consumul. Desigur, în împrejurările asigurării unui mare semn egal între pofta de consum şi pofta de muncă performantă.  

Serviciul de email marketing furnizat de