Pilat din Pont recomanda sapunul X

La televizor, cele mai plicticoase stiri contin cuvantul arierate. Lumea le detesta din principiu, pentru ca ne pun in situatia delicata de a pretinde ca stim despre ce e vorba cand de fapt suntem complet nevinovati in privinta subiectului.

Poate si de aceea o stire mica-mica a trecut neobservata saptamana trecuta. FMI s-a inteles cu autoritatile sa reduca nivelul arieratelor din economie. Adica inclusiv datoriile companiilor private catre stat. In orice tara normala asta ar fi o chestie bizara: ce treaba are FMI-ul sa se inteleaga cu statul in chestiunea unei firme particulare? Ei bine, are. Si asta pentru ca, oricat de ciudat ar parea, statul e de fapt proprietarul unei parti insemnate din economia privata romaneasca.

O mica explicatie (istorica): firmele de care vorbim au datorii la stat mai mari decat activele lor sau valoarea de piata. Chiar daca ele vand tot in secunda asta, nu pot sa-si plateasca taxele. Practic, fiind de acord sa nu le ia nici un ban in toti acesti ani, statul a acceptat sa investeasca in aceste companii exact sumele care-ar fi trebuit sa ajunga la buget. Mai mult decat in autostrazi, fabrici si uzine, statul si-a petrecut ultimul deceniu ridicand imperii de business. Si o face in continuare, acceptand intarzieri la plata, care sunt de fapt echivalentul unui credit ieftin, cu mult mai ieftin decat cel de la banca.

Sigur, exista aici o mica justificare patriotica (folosita de obicei in surdina, sa nu ne auda lumea): prin practica asta a fost incurajat de fapt capitalul autohton. S-a pus umarul la constructia capitalista nationala.

Really? Haideti sa luam cazul prezumtiv a doua companii de sapun, in concurenta pe o piata extrem de dura, unde pretul conteaza mult. Firma RomSapun e neaosa, are o fabricuta mica si cativa muncitori. Compania Franco-Sapun e o divizie a unei multinationale, care s-a implantat aici prin achizitia unei companii locale. Are si ea cativa muncitori si o fabricuta. Trecem acum la...

...Faza 1. Compania RomSapun nu plateste nici o taxa la bugetul de stat. Vinde produse similare mai ieftin decat Franco-Sapun si cheltuieste un pic mai mult pe publicitate (cateodata, fara s-o plateasca nici pe-asta) si pe mici atentii politice. In cativa ani pune mana pe 70 la suta din piata. Franco-Sapun si alti cativa concurenti pierd bani sau in cel mai bun caz isi scot cheltuielile. Urmeaza ...

...Faza 2. Franco-Sapun inchide productia aici si importa sapunul din Ungaria. Muncitorii raman someri. La fel si distribuitorii. Pe de alta parte, statul nu mai poate subventiona la infinit RomSapun, care e nevoita (sa credem in minuni, da?) sa-si plateasca darile. Sapunul ieftin si oarecum modest calitativ (n-au avut banii de cercetare ai multinationalelor) e acum un sapun scump si prost. Consumatorul n-are oricum de ales: el trebuie sa plateasca pentru efortul statului sau de a-i scoate pe piata pe straini. Cu banii lui a construit un monopol identic cu cel socialist, doar ca aflat in proprietatea unor cetateni privati. Ceea ce ne duce la...

...Faza 3 si concluzia. Bani intrati in Romania: zero. Investitiile private s-au facut cu banii nostri. N-am reusit sa pacalim sa ni-i dea decat tot pe cetatenii nostri naivi care-si platesc taxele.

Sigur, e doar o poveste. Insa fiecare roman are de fapt in casa lui o bucatica de sapun facuta de RomSapun. Sigur, e deghizata in altceva: ceva de mancat, de baut, de purtat, de... completati cu ce va aduceti aminte sau doar banuiti.

E usor s-o gasiti: arata occidental, insa incepe sa coste din ce in ce mai mult.