x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul Editoriale Plăcerea proprie şi dragostea pentru celălalt

Plăcerea proprie şi dragostea pentru celălalt

de Maria Timuc Publicat la 10 Iul 2011 21:00 Modificat la 10 Iul 2011 21:00

Cum a fost posibil ca un om stralucitor sa ajunga de la stralucire la de­ser­ta­ciune, de la inaltimi ametitoare la... prabusire pentru un act sexual? Cum si de ce a fost posibil ca un profesor universitar sa ofere note de trecere pentru sex, asa cum am citit re­cent intr-o stire din Jurnalul National, si sa riste pierderea muncii sale de o viata pentru cateva minute de pla­ce­re? Cum se face ca astfel de riscuri, astfel de atitudini nu sunt deloc izolate, ba se poate spune ca unii – si nu pu­tini – isi risca libertatea pentru ani in­tregi de dragul unei partide sexuale? Ce mecanism terifiant lucreaza in mintea celor care violeaza copii sau a celor care violeaza, pur si simplu, ca si a celor care castiga bani de pe urma agresiunii sexuale a copiilor (au­zim ca uneori sunt implicati pre­oti, politicieni, oameni de presa si ra­ma­nem consternati...)? Ce se intampla in mintea unui barbat care-si risca munca de-o viata pentru o partida de sex, fie ea si consimtita, cu o per­soa­na necunoscuta, fata de care nu simte nici cea mai vaga urma de iu­bire? De ce este atat de frecventa ma­ni­festarea sexualitatii fara iubire, ce fa­­cem noi pentru a nu deveni maine per­­sonajele stirilor horror si autorii pro­­priei suferinte, a propriilor pier­deri? Ce reper fundamental pierdem din pricina necunoasterii, a ig­no­ran­tei si a neintelegerii naturii adevarate a fortei sexuale? Iar acestea sunt ma­ni­­fe­s­tari grosiere, barbare, prezente in lume, dar exista si alte consecinte, si alte efecte fatale, demonice, distruc­ti­ve ale manifestarilor primitive ale se­xualitatii, cu mult mai subtile, care duc oamenii in cabinetele te­ra­pe­u­tilor sau ii imping in stari de suferinta, ce le afecteaza intreaga viata.

"Putem spune ca sexualitatea este o tendinta egocentrica ce impinge fiinta umana sa caute doar propria placere, si acest lucru o poate duce la cea mai mare cruzime, fiindca ea nu se gandeste la ceilalti, nu-si doreste decat satisfactia personala. In timp ce adevarata iubire se gandeste, inainte de orice, la fericirea altuia, este bazata pe sacrificiu; sacrificiu de timp, de forte, de bani pentru a-l ajuta pe ce­la­lalt, pentru a-i permite sa creasca si sa isi dezvolte toate posibilitatile. Iar sp­i­ritualitatea incepe exact acolo un­de iubirea domina sexualitatea, cand fiinta umana devine capabila sa smul­ga ceva din ea insasi pentru binele al­tora. Atata vreme cat nu suntem ca­pabili sa ne privam de orice ar fi, nu va fi vorba despre iubire. Cand un bar­bat se arunca asupra unei femei, oa­re se gandeste el la raul pe care i-l poa­te provoca? Nu, el este chiar pre­ga­tit s-o omoare pentru a-si satisface ins­tinctele. Aceasta este sexualitatea, un instinct pur animalic", spune ma­e­s­trul Michael Omraam Aivanhov in cartea sa "Forta sexuala sau balaurul inaripat" (Ed. Prosveta).

Am ales acest citat pentru ca el sin­tetizeaza diferenta dintre instinctul sexual si iubire, dintre fortele inferioare, existente in om si cele superioare. Aivanhov puncteaza, in ace­lasi timp, motivatia care face diferen­ta dintre manifestarea primitiva a se­xu­alitatii si cea superioara, capabila sa sublimeze instinctul, sa-l im­blan­zeasca si sa ne duca in punctul in care ne putem controla sexualitatea, in loc s-o manifestam in varianta anima­li­ca, raspunzatoare de alunecarile omu­lui in sfera diabolicului si a su­fe­rintei, a riscului si a distrugerii altor oa­meni. Instinctul sexual este insusi ins­tinctul vietii, al perpetuarii, fara el n-am exista nici unul dintre noi. El exista, nu trebuie negat, reprimat sau distrus, ci ... sublimat, transformat in putere de viata, in putere vin­de­catoare, si asta nu se poate face altfel de­cat alegand sa-l manifestam cu iu­bire. Daca sexul inseamna pentru noi doar o descarcare, daca urmarim nu­mai placerea fizica, imediata, nevoia de celalalt si bucuria de a fi cu el se sting imediat dupa satisfacere. Asta-i partea primitiva a manifestarii se­xuale, partea care ne determina sa-i tratam pe altii ca pe niste obiecte. Atata vreme cat ne lasam ametiti de placerea pur biologica, imediata, lipseste sublimul, lipseste motivatia creierului superior si a omului superior, adica iubirea, grija, atentia si da­ruirea pentru celalalt. Iubirea, atentia, da­ruirea si grija pentru celalalt, in­vestitia afectiva au un rol decisiv in puterea noastra de a ne controla ma­ni­festarea sexuala.

Tocmai absenta iu­birii pentru altul creeaza monstri. Ab­senta afectivitatii deturneaza ratiunea si predispune omul rational, stralucitor si puternic la alunecari in profunda irationalitate, capabile sa-l duca spre autodistrugere si comportament distructiv. Simpla intrebare "simt eu iubire sau vreau doar placere de la persoana din fata mea" si raspunsul sincer pe care ni-l dam vor face diferenta dintre motivatii si ne vor ajuta sa traim frumos si sa gasim in sexualitate un mijloc puternic de a ne cunoaste pe noi insine ca fiinte care inteleg ca iubirea ne face cu adevarat rationali.

×
Subiecte în articol: editorial