Cum a fost posibil ca un om stralucitor sa ajunga de la stralucire la desertaciune, de la inaltimi ametitoare la... prabusire pentru un act sexual? Cum si de ce a fost posibil ca un profesor universitar sa ofere note de trecere pentru sex, asa cum am citit recent intr-o stire din Jurnalul National, si sa riste pierderea muncii sale de o viata pentru cateva minute de placere? Cum se face ca astfel de riscuri, astfel de atitudini nu sunt deloc izolate, ba se poate spune ca unii – si nu putini – isi risca libertatea pentru ani intregi de dragul unei partide sexuale? Ce mecanism terifiant lucreaza in mintea celor care violeaza copii sau a celor care violeaza, pur si simplu, ca si a celor care castiga bani de pe urma agresiunii sexuale a copiilor (auzim ca uneori sunt implicati preoti, politicieni, oameni de presa si ramanem consternati...)? Ce se intampla in mintea unui barbat care-si risca munca de-o viata pentru o partida de sex, fie ea si consimtita, cu o persoana necunoscuta, fata de care nu simte nici cea mai vaga urma de iubire? De ce este atat de frecventa manifestarea sexualitatii fara iubire, ce facem noi pentru a nu deveni maine personajele stirilor horror si autorii propriei suferinte, a propriilor pierderi? Ce reper fundamental pierdem din pricina necunoasterii, a ignorantei si a neintelegerii naturii adevarate a fortei sexuale? Iar acestea sunt manifestari grosiere, barbare, prezente in lume, dar exista si alte consecinte, si alte efecte fatale, demonice, distructive ale manifestarilor primitive ale sexualitatii, cu mult mai subtile, care duc oamenii in cabinetele terapeutilor sau ii imping in stari de suferinta, ce le afecteaza intreaga viata.
"Putem spune ca sexualitatea este o tendinta egocentrica ce impinge fiinta umana sa caute doar propria placere, si acest lucru o poate duce la cea mai mare cruzime, fiindca ea nu se gandeste la ceilalti, nu-si doreste decat satisfactia personala. In timp ce adevarata iubire se gandeste, inainte de orice, la fericirea altuia, este bazata pe sacrificiu; sacrificiu de timp, de forte, de bani pentru a-l ajuta pe celalalt, pentru a-i permite sa creasca si sa isi dezvolte toate posibilitatile. Iar spiritualitatea incepe exact acolo unde iubirea domina sexualitatea, cand fiinta umana devine capabila sa smulga ceva din ea insasi pentru binele altora. Atata vreme cat nu suntem capabili sa ne privam de orice ar fi, nu va fi vorba despre iubire. Cand un barbat se arunca asupra unei femei, oare se gandeste el la raul pe care i-l poate provoca? Nu, el este chiar pregatit s-o omoare pentru a-si satisface instinctele. Aceasta este sexualitatea, un instinct pur animalic", spune maestrul Michael Omraam Aivanhov in cartea sa "Forta sexuala sau balaurul inaripat" (Ed. Prosveta).
Am ales acest citat pentru ca el sintetizeaza diferenta dintre instinctul sexual si iubire, dintre fortele inferioare, existente in om si cele superioare. Aivanhov puncteaza, in acelasi timp, motivatia care face diferenta dintre manifestarea primitiva a sexualitatii si cea superioara, capabila sa sublimeze instinctul, sa-l imblanzeasca si sa ne duca in punctul in care ne putem controla sexualitatea, in loc s-o manifestam in varianta animalica, raspunzatoare de alunecarile omului in sfera diabolicului si a suferintei, a riscului si a distrugerii altor oameni. Instinctul sexual este insusi instinctul vietii, al perpetuarii, fara el n-am exista nici unul dintre noi. El exista, nu trebuie negat, reprimat sau distrus, ci ... sublimat, transformat in putere de viata, in putere vindecatoare, si asta nu se poate face altfel decat alegand sa-l manifestam cu iubire. Daca sexul inseamna pentru noi doar o descarcare, daca urmarim numai placerea fizica, imediata, nevoia de celalalt si bucuria de a fi cu el se sting imediat dupa satisfacere. Asta-i partea primitiva a manifestarii sexuale, partea care ne determina sa-i tratam pe altii ca pe niste obiecte. Atata vreme cat ne lasam ametiti de placerea pur biologica, imediata, lipseste sublimul, lipseste motivatia creierului superior si a omului superior, adica iubirea, grija, atentia si daruirea pentru celalalt. Iubirea, atentia, daruirea si grija pentru celalalt, investitia afectiva au un rol decisiv in puterea noastra de a ne controla manifestarea sexuala.
Tocmai absenta iubirii pentru altul creeaza monstri. Absenta afectivitatii deturneaza ratiunea si predispune omul rational, stralucitor si puternic la alunecari in profunda irationalitate, capabile sa-l duca spre autodistrugere si comportament distructiv. Simpla intrebare "simt eu iubire sau vreau doar placere de la persoana din fata mea" si raspunsul sincer pe care ni-l dam vor face diferenta dintre motivatii si ne vor ajuta sa traim frumos si sa gasim in sexualitate un mijloc puternic de a ne cunoaste pe noi insine ca fiinte care inteleg ca iubirea ne face cu adevarat rationali.