Plăcerea proprie şi dragostea pentru celălalt

Cum a fost posibil ca un om stralucitor sa ajunga de la stralucire la de­ser­ta­ciune, de la inaltimi ametitoare la... prabusire pentru un act sexual? Cum si de ce a fost posibil ca un profesor universitar sa ofere note de trecere pentru sex, asa cum am citit re­cent intr-o stire din Jurnalul National, si sa riste pierderea muncii sale de o viata pentru cateva minute de pla­ce­re? Cum se face ca astfel de riscuri, astfel de atitudini nu sunt deloc izolate, ba se poate spune ca unii – si nu pu­tini – isi risca libertatea pentru ani in­tregi de dragul unei partide sexuale? Ce mecanism terifiant lucreaza in mintea celor care violeaza copii sau a celor care violeaza, pur si simplu, ca si a celor care castiga bani de pe urma agresiunii sexuale a copiilor (au­zim ca uneori sunt implicati pre­oti, politicieni, oameni de presa si ra­ma­nem consternati...)? Ce se intampla in mintea unui barbat care-si risca munca de-o viata pentru o partida de sex, fie ea si consimtita, cu o per­soa­na necunoscuta, fata de care nu simte nici cea mai vaga urma de iu­bire? De ce este atat de frecventa ma­ni­festarea sexualitatii fara iubire, ce fa­­cem noi pentru a nu deveni maine per­­sonajele stirilor horror si autorii pro­­priei suferinte, a propriilor pier­deri? Ce reper fundamental pierdem din pricina necunoasterii, a ig­no­ran­tei si a neintelegerii naturii adevarate a fortei sexuale? Iar acestea sunt ma­ni­­fe­s­tari grosiere, barbare, prezente in lume, dar exista si alte consecinte, si alte efecte fatale, demonice, distruc­ti­ve ale manifestarilor primitive ale se­xualitatii, cu mult mai subtile, care duc oamenii in cabinetele te­ra­pe­u­tilor sau ii imping in stari de suferinta, ce le afecteaza intreaga viata.

"Putem spune ca sexualitatea este o tendinta egocentrica ce impinge fiinta umana sa caute doar propria placere, si acest lucru o poate duce la cea mai mare cruzime, fiindca ea nu se gandeste la ceilalti, nu-si doreste decat satisfactia personala. In timp ce adevarata iubire se gandeste, inainte de orice, la fericirea altuia, este bazata pe sacrificiu; sacrificiu de timp, de forte, de bani pentru a-l ajuta pe ce­la­lalt, pentru a-i permite sa creasca si sa isi dezvolte toate posibilitatile. Iar sp­i­ritualitatea incepe exact acolo un­de iubirea domina sexualitatea, cand fiinta umana devine capabila sa smul­ga ceva din ea insasi pentru binele al­tora. Atata vreme cat nu suntem ca­pabili sa ne privam de orice ar fi, nu va fi vorba despre iubire. Cand un bar­bat se arunca asupra unei femei, oa­re se gandeste el la raul pe care i-l poa­te provoca? Nu, el este chiar pre­ga­tit s-o omoare pentru a-si satisface ins­tinctele. Aceasta este sexualitatea, un instinct pur animalic", spune ma­e­s­trul Michael Omraam Aivanhov in cartea sa "Forta sexuala sau balaurul inaripat" (Ed. Prosveta).

Am ales acest citat pentru ca el sin­tetizeaza diferenta dintre instinctul sexual si iubire, dintre fortele inferioare, existente in om si cele superioare. Aivanhov puncteaza, in ace­lasi timp, motivatia care face diferen­ta dintre manifestarea primitiva a se­xu­alitatii si cea superioara, capabila sa sublimeze instinctul, sa-l im­blan­zeasca si sa ne duca in punctul in care ne putem controla sexualitatea, in loc s-o manifestam in varianta anima­li­ca, raspunzatoare de alunecarile omu­lui in sfera diabolicului si a su­fe­rintei, a riscului si a distrugerii altor oa­meni. Instinctul sexual este insusi ins­tinctul vietii, al perpetuarii, fara el n-am exista nici unul dintre noi. El exista, nu trebuie negat, reprimat sau distrus, ci ... sublimat, transformat in putere de viata, in putere vin­de­catoare, si asta nu se poate face altfel de­cat alegand sa-l manifestam cu iu­bire. Daca sexul inseamna pentru noi doar o descarcare, daca urmarim nu­mai placerea fizica, imediata, nevoia de celalalt si bucuria de a fi cu el se sting imediat dupa satisfacere. Asta-i partea primitiva a manifestarii se­xuale, partea care ne determina sa-i tratam pe altii ca pe niste obiecte. Atata vreme cat ne lasam ametiti de placerea pur biologica, imediata, lipseste sublimul, lipseste motivatia creierului superior si a omului superior, adica iubirea, grija, atentia si da­ruirea pentru celalalt. Iubirea, atentia, da­ruirea si grija pentru celalalt, in­vestitia afectiva au un rol decisiv in puterea noastra de a ne controla ma­ni­festarea sexuala.

Tocmai absenta iu­birii pentru altul creeaza monstri. Ab­senta afectivitatii deturneaza ratiunea si predispune omul rational, stralucitor si puternic la alunecari in profunda irationalitate, capabile sa-l duca spre autodistrugere si comportament distructiv. Simpla intrebare "simt eu iubire sau vreau doar placere de la persoana din fata mea" si raspunsul sincer pe care ni-l dam vor face diferenta dintre motivatii si ne vor ajuta sa traim frumos si sa gasim in sexualitate un mijloc puternic de a ne cunoaste pe noi insine ca fiinte care inteleg ca iubirea ne face cu adevarat rationali.