Plasamente

200 de milioane de dolari si masina ta joaca in filmul meu. Cam asta e in esenta semnificatia unuia dintre cele mai mari contracte de publicitate ale inceputului de an.

E vorba de un contract de "product placement" - adica de publicitate prin plasarea produsului in filme sau emisiuni, si a fost semnat intre Volkswagen si NBC Universal. Asta inseamna ca in urmatorii cinci ani vom vedea masinile VW in filme, seriale si parcuri de distractie operate de companie. Ca din intamplare, desigur, eroii pozitivi vor cuceri desertul si bazele inamice in Touareg-uri si vor suci capul fetelor in Golf-uri decapotabile.

Sigur, contractul lui Volkswagen nu-i garanteaza ca masinile sale vor aparea automat in filme si show-uri. Producatorii au libertatea sa refuze un produs al firmei acolo unde nu se potriveste deloc cu actiunea. Pe de alta parte, nu e de exclus situatia in care scenariul e modificat pentru a face loc unei scene-doua cu scrasnet de roti. Pentru asta, producatorul german si-a deschis chiar un birou la cartierul general al NBC.

E un business in crestere - din motive care tin de avansul tehnologiei pe pietele occidentale. Tot mai multi utilizatori isi cumpara recordere digitale, care inregistreaza programele TV fara reclame, pentru vizionare ulterioara. Asta inseamna ca tot mai putina reclama ajunge la public prin intermediul televiziunii - lucru care ii ingrijoreaza pe advertiseri. O solutie e tocmai "product placement-ul", deja vizibil foarte tare in filme de mare buget, care nu se mai pot sustine fara o echipa completa de sponsori. Un exemplu doar: in "I, Robot", a carui actiune e plasata peste cateva decenii, eroul principal conduce o masina Audi, poarta bascheti retro din 2004 Converse, asculta muzica tot la un sistem din vremea noastra, produs de JVC, si e imbracat de designeri contemporani, care se lauda cu asta prin reviste.

Europa are inca reticente in privinta acestui tip de publicitate. Toate, de natura ecologist-socialista: omul trebuie protejat de capitalismul venal, care incearca sa-i vanda cu forta, care incearca sa-l manipuleze, sa-l faca sa cumpere ce nu-i trebuie. Regulatorii sunt cu mult mai apropiati de cauza telespectatorului, care trebuie ferit de ispite comerciale, decat de cea a industriei, care trebuie sa-si vanda marfa. E, de fapt, chiar diferenta intre Europa statului-doica si America statului-indiferent la altceva decat la scaderea Produsului Intern Brut.

Nu ne-ar strica nici noua o liberalizare in domeniu: in acest moment istoric, incurajarea consumului merita sa fie pusa inaintea spaimei ca publicul s-ar enerva daca ar vedea o emisiune de divertisment prezentata (sa zicem) dintr-un Logan full option. In fond, sa vinzi marfa inseamna sa dai salarii celor care o produc. E destula responsabilitate sociala si aici.