Plata si rasplata muncii

Fara Uniunea Europeana, o schimbare radicala devine imposibila. (...) Vioara intai este si va fi economia. Numai cu o economie eficienta si competitiva, integrata in Uniunea Europeana, am putea avea un loc bun la masa globalizarii.

Romania, in perspectiva integrarii europene, are de rezolvat cateva urgente. Sa stimuleze munca performanta, economisirea si investitiile. Sa promoveze o politica a veniturilor orientata catre asigurarea corelatiei normale intre productivitate si salarii, ca baza pentru o activitate eficienta. Si, nu in ultimul rand, sa calmeze in continuare inflatia.

In anii din urma, numarul indicatorilor buni s-a inmultit. PIB-ul a urcat spectaculos incepand din anul 2000. Deficitul sectorului public nu mai musca din produsul intern brut. Dimpotriva, urcarea deficitului de la mai putin de 1 la suta la 2,5 la suta, pentru a sprijini investitiile, va stimula cresterea economica. Imprumutul de stat intern va veni in sprijinul finantarii acestui deficit. Inflatia, desi continua sa fie peste media Uniunii Europene, s-a transformat in dezinflatie. Iar dezinflatia e acum consolidata. Costurile unitare ale fortei de munca, impulsionate inca de cresterile salariale in sectorul public, nu mai sunt atat de mult ridicate peste nivelul productivitatii si eficientei. Somajul nu mai atinge cote inalte si, in plus, incepe sa fie, intr-o masura ceva mai mare, efectul unor restructurari. Tezaurul public si-a inmultit sansele de redresare. Industria nu a mai atras atat de multe subventii din fondurile destinate spitalelor si invatamantului iar fortei de munca nu i-au fost asigurate intr-o mai mare masura salarii acoperite cu productivitate. In sfarsit, dinamismul remarcabil al unor mici companii romanesti, intr-un climat economic mai putin dusmanos, nu mai este ca altadata doar rodul evaziunii fiscale, ci inglobeaza si performante manageriale.

Succesele sunt evidente. Totusi, avem o economie slabita. Fara Uniunea Europeana o schimbare radicala devine imposibila. Totodata, in fata unor criterii stricte de aderare la Uniunea Europeana, tara noastra nu mai poate pretinde, asa cum a facut-o deseori, ca este un stat european prin traditie, prin spirit si prin cultura. Apoi, ar fi periculos sa mizam prea mult pe conjuncturi si imprejurari politice. Vioara intai este si va fi economia. Numai cu o economie eficienta si competitiva, integrata in Uniunea Europeana, am putea avea un loc bun la masa globalizarii.

Desigur, in saltul catre o astfel de economie, Guvernul isi are rolul sau: sa simplifice reglementarile, sa inchida canalele de risipa, sa ridice stavilare in calea coruptiei si a indolentei, sa reconstruiasca mediul de afaceri pe baze competitive. Dar Guvernul, singur, fara sprijinul patronatelor, al sindicatelor, al intregii societati, nu va reusi sa atinga acest tel. E timpul ca Romania sa scape de gravul dezacord ce s-a produs intre activitatea sa economica si economiile tarilor dezvoltate. De pasul pe care-l face acum depinde bunastarea societatii romanesti in perspectiva anilor viitori. Ramane sa alegem.

Nu vom rezolva insa nimic pana cand nu va fi pusa in drepturi concurenta. Sub toate aspectele, incepand de la repartizarea veniturilor. Lucrul cel mai complicat.

Sigur, in economia de piata salariile sunt diferentiate de la o companie la alta. Dar nici o companie, in ultima instanta, nu va acorda fonduri de salarii fara sa tina seama de capacitatea tarii de a plati munca. Numai ca, acolo, productivitatea si eficienta sunt de 10-15 ori mai mari. In plus, se produce o echilibrare cu o alta constrangere, pe care o resimt patronatele: concurenta. In tarile in care concurenta domina piata, intreprinderile sunt nevoite sa plateasca bine munca performanta pentru a ramane in piata. Altfel dispar, rapuse de faliment. Dar inainte de a plati cer performanta.