Politicianismul anticomunismului

Pana in decembrie 2005, Calin Popescu Tariceanu n-a parut macinat sufleteste de gandul ca in Romania n-a fost condamnat oficial comunismul. Domnia sa a avut numeroase prilejuri de a se infatisa ca un Arhanghel al anticomunismului, un fel de Maresalul Antonescu pe motocicleta: in campania electorala, in discursul de la instalarea ca premier, pe parcursul unui an de zile de mandat guvernamental. Spectaculoasa orientare a personalitatii sale catre denuntarea comunismului avea nevoie de o explicatie publica.

Prin discursul tinut la finele Delegatiei permanente a PNL de vineri, 31 martie 2006, Calin Popescu Tariceanu a tinut sa ne confirme un adevar: in ultimul timp, domnia sa si-a facut din condamnarea comunismului o preocupare de prim ordin, una dintre acele preocupari care acapareaza si face sa arda sufleteste o personalitate.

Astfel, urmare a sarguintei sale, in 21 decembrie 2005, s-a decis infiintarea unui Institut de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania, iar in 22 februarie 2006, Ordonanta de Urgenta de modificare a Legii de deconspirare a securitatii. Dovedind reale calitati de manipulator, premierul si l-a asumat ca portavoce pe binecunoscutul simbol al luptei anticomuniste, Constantin Ticu Dumitrescu. De asemenea, cum sta bine unui politician ars de vapaia unui ideal, Calin Popescu Tariceanu si-a calcat pe inima si s-a declarat sustinator al Legii lustratiei, chiar daca aceasta lege se leaga indisolubil de numele unei adversare a domniei sale in PNL: Mona Musca.

Atat la infiintarea Institutului, cat si in polemica nascuta de ocuparea scaunului de presedinte al CNSAS, domnul premier a gasit de cuviinta sa-si explice aproape exclusiva sa concentrare pe denuntarea comunismului. Politician inzestrat, mult mai inzestrat decat l-au crezut mult timp adversarii sai din presa si din politica (ar fi momentul sa reamintesc ca am atras atentia asupra fortei de politician a lui Calin Popescu Tariceanu inca din vara anului trecut, cand toata lumea nu-l mai scotea din porecle precum Moliceanu, Razgandeanu!), premierul a sesizat ca opinia publica poate fi nitel nedumerita de asumarea unui asemenea obiectiv intr-un moment cand adevaratele probleme ale Romaniei reale par a fi altele: slaba pregatire pentru admiterea in Uniunea Europeana, dezastrul proastei administrari a tarii, scaderea dramatica a nivelului de trai, prabusirea ritmului de crestere economica, esecul luptei impotriva coruptiei, lupta redusa la telejustitia in direct. O nedumerire nascuta si din credinta ca de la un lider liberal precum Calin Popescu Tariceanu ar fi fost de asteptat o concentrare aproape exclusiva a eforturilor pe promovarea capitalismului autentic in Romania. Oamenii de afaceri se confrunta la ora actuala cu dificultati uriase: efectele dezastruoase ale telejustitiei asupra investitiilor, instabilitatea legislativa, povara crescanda a impozitelor, excesul de controale. N-ar fi fost normal ca aceste dificultati, si nu denuntarea comunismului, sa provoace insomnii unui lider liberal?

Cautand, asadar, sa se explice, domnul premier s-a multumit cu unele consideratii asupra regimului comunist. Productii submediocre intelectual, aceste consideratii nu fac altceva decat sa repete cliseele propagandei anticomuniste primitive de dupa decembrie 1989. Domnul premier nu trebuia sa se mai osteneasca a le da citire. Ne putea indica public pamfletele din ziarele Opozitiei de strada din primii ani postdecembristi.

De la un om politic de talia lui Calin Popescu Tariceanu ne asteptam, in schimb, la efortul de a dezlega o enigma sacaitoare: de ce tocmai acum aceasta asumare spectaculoasa a ipostazei de Luptator impotriva comunismului? O intrebare fireasca, daca luam in calcul un adevar ce sare in ochi: pana in decembrie 2005, Calin Popescu Tariceanu n-a parut macinat sufleteste de gandul ca in Romania n-a fost condamnat oficial comunismul. Domnia sa a avut numeroase prilejuri de a se infatisa ca un Arhanghel al anticomunismului, un fel de Maresalul Antonescu pe motocicleta: in campania electorala, in discursul de la instalarea ca premier, pe parcursul unui an de zile de mandat guvernamental. Spectaculoasa orientare a personalitatii sale catre denuntarea comunismului avea nevoie de o explicatie publica.
Domnul premier n-a dat-o. Si nici n-o va da.

Pentru ca, in realitate, noua ipostaza a lui Calin Popescu Tariceanu n-are nici o legatura cu mult invocata morala a luptatorului pentru un ideal. Dimpotriva, ea are legatura cu imoralitatea politicianului luptator pentru ciolan. In batalia sa cu premierul, Traian Basescu a folosit din plin lupta impotriva coruptiei. Drept raspuns, Calin Popescu Tariceanu a scos de la naftalina lupta impotriva comunismului. Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu se razboiesc prin intermediul a doua ipostaze de luptator. Unul, de luptator impotriva coruptiei. Celalalt, de luptator impotriva comunismului. Care dintre ele va aduce mai multe voturi?