Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am mai ridicat aceasta problema, insa ea merita mentionata ori de cate ori este posibil: De ce tot mai multa lume "arunca" banii emisi de bancile centrale, si achizitioneaza metale si petrol de pe bursele de marfuri. Parca banii erau considerati un mijloc de conservare a valorii, dar, din pacate, oamenii se indoiesc, in prezent, ca pot lua si bani si incredere din acelasi loc. Spre deosebire de acum o suta de ani, cand posesorul unei bancnote primea in schimbul ei o valoare indubitabila (cateva grame de aur), in momentul de fata numai increderea da valoare banilor...
Totusi nu e bine sa picam in capcana ca increderea depinde in principal de dobanzi, pentru ca banii sunt facuti doar pentru a facilita schimbul de marfuri. Intr-adevar pretul banilor – dobanda – poate urca si resursele pot fi alocate mai eficient, insa aceasta idee e valabila in conditiile schimbului liber de marfuri, nu si atunci cand banii merg spre finantarea deficitului bugetar, care blocheaza schimbul. Iar mai departe pentru ca vorbim de bugete de stat, trebuie sa subliniem ca acestea sunt elaborate in institutii politizate. Am ajuns exact la punctul care genereaza neincrederea: politizarea banilor.
Ca sa rezum, e indicat ca politicienii sa nu mai aiba vreo legatura cu banii publici. Bineinteles ca banii trebuie administrati, dar pentru asta e suficienta angajarea unor guvernanti cu contract. Iar atunci cand numesti un guvern de tehnocrati e necesar sa fie modificat si cadrul legislativ pentru a deveni functional. In caz contrar contractul nu va putea fi respectat.
Romania este insa foarte departe de acest model. Bursa da impresia ca se reia activitatea economica, dar economia e suprataxata. Cum aceasta e supraimpozitata de cineva care fura, si care urmareste doar sa o "mulga", resursele nu sunt alocate eficient, ceea ce face sa nu se creeze premise de crestere economica sanatoasa.
Contextul mondial nu difera fundamental de cel romanesc. Se observa ca diferenta majora dintre criza din anii ’30 si cea actuala e data de faptul ca acum nu mai exista supraoferta de marfuri. Cererea devine totusi solvabila, dar numai cu ajutorul creditului, care se va dovedi insa neperformant si va aduce mai multa neincredere in bani. Spre deosebire de marea depresie interbelica, la momentul actual asistam la o rarefiere a pietelor, care se va inrautati pana se va ajunge sa nu se mai stie cum se formeaza pretul. Iar punctul ce apropie cel mai mult Romania de statele occidentale e dat de faptul ca desi bancile centrale injecteaza bani, ei nu intra in afaceri. De ce "baltesc" banii in sistemul bancar? Pentru ca mediul economic suprataxat nu-ti permite sa faci profit.
Evident ca intr-o astfel de situatie supravietuiesc doar clientii politici, care beneficiaza de pe urma redistribuirii guvernamentale. Ei sunt cei care nu ezita sa apeleze la serviciile unei piete a muncii lipsite de concurenta, cum este cea a Chinei. De acolo sunt importate marfuri mai ieftine si mai slabe calitativ decat cele produse in tarile de origine, dar fabricarea unor bunuri trainice nu mai reprezinta de mult un deziderat pe piete controlate de oligopoluri. Nici principiul: "Sunt prea sarac sa-mi cumpar un lucru ieftin!".
Din pacate o astfel de abordare va duce, pana in 2016, ca in locul capitalistelor State Unite ale Americii sa fie propulsata in postura de prima putere economica a lumii China comunista. Ceea ce nu face decat sa se verifice postulatul lui Karl Marx: "Exista o singura modalitate de a ucide capitalismul: prin taxe, taxe si iar taxe".
Citește pe Antena3.ro
