Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sâmbătă, PSD-ul şi-a ales preşedintele cu ochii spre electorat. Nu ştiu dacă social-democraţii îşi doresc o reformă internă autentică, dar au demonstrat că vor un lider capabil să aducă voturi. Imposibil de găsit printre "greii" acestei formaţiuni, a fost pescuit din eşalonul doi.
Nici experienţa, nici influenţa în partid nu îl recomandau pe Victor Ponta pentru o ascensiune atât de spectaculoasă. Nu el a tras sforile care l-au adus la şefia PSD. A fost o soluţie de avarie, menită să dreagă o gravă problemă de imagine.
Ieşit foarte şifonat din cursa pentru Preşedinţia României, Mircea Geoană s-a dovedit nu o locomotivă, ci o vulnerabilitate pentru partid. "Brandul său" (vorba lui Ion Iliescu) stârneşte azi mai degrabă zâmbete ironice decât entuziasm. Şefia PSD era o pălărie mult prea mare pentru acest politician care reuşeşte să strălucească numai în discursurile de învins.
Schimbarea liderului era firească după eşecul din decembrie. Nu şi simplă. Nici unul dintre candidaţii de linia întâi nu aducea vreun "suflu nou". Nici măcar Cristian Diaconescu, cel mai puţin uzat moral dintre ei, nu părea altceva decât o copie palidă a palidului Mircea Geoană.
Respectat în partid ca un lider puternic, Adrian Năstase târâie după el un bagaj prea greu de controverse. Miron Mitrea este suspectat de colaboraţionism cu puterea de la Cotroceni. Oricum, nici unul dintre cei trei nu poate fi suspectat că ar entuziasma mulţimile şi ar creşte cota de simpatie a social-democraţilor.
Candidatura exotică a lui Radu Mazăre nu poate fi comentată decât strict ca o manevră diversionistă. Singurul politician carismatic din PSD, Ion Iliescu, a avut înţelepciunea să refuze revanşa unei reveniri la conducerea partidului. A înţeles că prezenţa sa ar fi privită ca o întoarcere spre trecut, nu ca o construcţie pentru viitor. Un trecut cu multe zone întunecate, pe care social-democraţii nu au interes să-l răscolească. Şi totuşi, nimeni altcineva nu a mai reuşit, sâmbătă, să ridice în picioare sala congresului. Am convingerea că "bătrânul edec" a influenţat decisiv alegerea preşedintelui PSD.
Nu ştiu în ce măsură Iliescu a coordonat jocurile complexe de culise care l-au propulsat pe Ponta la şefia partidului. Sigur nu a fost străin de ele, cu toate că - în discursul său - a evitat să pronunţe numele vreunuia dintre candidaţi. Fără să-l nominalizeze, l-a desfiinţat, totuşi, pe Mircea Geoană. I-a dat lovitura de graţie, denunţând "manelizarea" PSD-ului.
Mai important însă, le-a reamintit participanţilor la congres importanţa unei locomotive electorale. În lipsa unor valori verificate, social-democraţii au decis să dea credit potenţialului de imagine. Sperând, probabil, să descopere în Ponta un fel de Crin Antonescu al stângii.
Citește pe Antena3.ro
