Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Taxele Robin Hood din energie (care tot în cârcă sărmanului consumator vor ajunge) şi timbrul de mediu se adaugă la mai vechea taxă clawback din sănătate, şi mai lipseşte să primescă “verde” doar impozitarea marilor averi, după model francez. Apoi, primăriile cu datorii au obligaţia să mărească taxele pe proprietate, chiar dacă sunt contribuabili care le-au achitat deja nemajorate. Ţăranii nu vor mai fi taxaţi pe venit, ci pe suprafaţă, ca să nu mai aibă iluzia că proprietatea e garantată. Salariul minim se indexează indiferent ce se întâmplă cu productivitatea, iar accizele cresc mai devreme, de la 1 aprilie, nu de la 1 iulie. Din câte se observă nu-i mare diferenţă între metodele actualului guvern şi ale celui care a mărit CAS, TVA şi taxele pe proprietate. De altfel, PSD şi colegul de guvernare PDL au pritocit, în 2009, un impozit minim pentru care sunt pomeniţi până în ziua de azi.
Dar mai important decât faptul că se majorează taxele în plină criză, la fel ca în 2009 şi 2010, e bine de văzut cauza pentru care se supraimpozitează o economie deja îngheţată.
Dacă ne amintim bine, în 2009, deficitul bugetar s-a situat la 9% din PIB, iar Băsescu - PDL a iniţiat teza că statul trebuie să devină cel mai mare investitor din economie. Adică, să construiască drumuri care să coste de 4 ori mai mult decât fac. Şi de unde să se finanţeze investiţiile? Păi cum de unde?! De la FMI.
Mi se va spune că greşesc, împrumuturile de la Fond nu pot finanţa bugetele statelor, ci doar rezervele valutare ale băncilor centrale. Aşa e, dar nimic nu opreşte autorităţile monetare să vândă valută din rezervă pe piaţă, cu monedă locală obţinută să intre în operaţiuni repo cu băncile comerciale şi cu ajutorul acestora să finanţeze un deficit bugetar de 9% din PIB, urmat de unul de 7% în 2010.
Ca să conchid, a venit scadenţa împrumutului de la FMI. Cum ne plătim ratele? Pe de o parte se impun taxe unui popor furat în plină criză. Pe de altă parte, Ministerul Finanţelor Publice întoarce favoarea băncii centrale, care l-a finanţat indirect când nu se putea împrumuta de pe piaţa privată de capital şi face un buffer - o rezervă de lichiditate. Cu alte cuvinte, BNR dă înapoi creditul contractat de la FMI, însă Finanţele, care au contul deschis la banca centrală, împrumută bani din exterior pentru ca indicatorul de bonitate a economiei - rezerva valutară - să nu se micşoreze semnificativ. Deci nu doar că se suprataxează românii în plină criză, ci suferă şi generaţiile viitoare, pe seama creditelor ce alimentează buffer-ul
Ce nu înţeleg eu e de ce în paralel cu returnarea ratele de împrumut către FMI, nu încheiem un nou acord stand by, cu finanţare, prin care să rostogolim sumele ajunse la scadenţă? De ce să se împrumute Trezoreria Statului la 5% de pe piaţa privată de capital când se pot obţine credite cu 3% de la FMI?!
Fondul n-ar trebui să respingă ideea pentru că tocmai a recunoscut că a greşit impunând un program de austeristate. Iar Guvernul ar trebui să fie pe deplin conştient că dacă îngheaţă mai mult secvenţa economică, îşi erodează dramatic baza de impunere pe seama falimentelor şi şomajului. |n plus, printr-un “roll-over” dispare presiunea pe curs şi dobânzi. Executivul primeşte un răgaz pentru a face reforme, care să-i permită economiei să o ia din loc. Nu pentru a fura în plină criză pe baza îndatorării, cum s-a întâmplat anterior.
Citește pe Antena3.ro
