Popescu, impotriva lui Tariceanu

Evenimentul saptamanii trecute l-a constituit, dupa demisia doamnei Mona Musca, polemica dintre ministrul Ionut Popescu si primul ministru Calin Popescu Tariceanu, pe marginea uzinei "Tractorul" din Brasov. Nu este prima data cand cei doi se contrazic public. Cu luni in urma, premierul Tariceanu anunta ca Taxa pe Valoarea Adaugata nu va fi majorata, apoi ministrul Popescu spunea contrariul. La randul sau, ministrul Finantelor spunea ca reducerea contributiilor sociale in anul 2006 va fi de 2 puncte procentuale, premierul Tariceanu plusa, spunand ca va fi de 5 puncte procentuale. De data recenta, acelasi premier Tariceanu spunea ca agreeaza majorarea TVA si ca aceasta masura reprezinta o solutie pentru cresterea veniturilor bugetare in anul care urmeaza.

Aceasta lipsa de comunicare reprezinta, de fapt, o stare de lucruri permanenta in interiorul Partidului National Liberal, reprezinta un "mod de conducere" cu care ne-am obisnuit in ultimele sapte luni, adica fiecare spune ce vrea, cand vrea, fara sa existe o coordonare clara pe problemele politicilor sectoriale cele mai importante.

Iesirea la rampa a ministrului Ionut Popescu reprezinta, in fapt, o cale de a iesi din joc in mod onorabil. De multe saptamani se vehiculeaza ca principal nume care urmeaza a fi exclus de pe lista ministeriabililor Cabinetului Tariceanu. Si asta tocmai ca urmare a acestor divergente pe care le are cu premierul si a faptului ca rezultatele aplicarii Cotei Unice si balbaielile fiscale prin modificarea succesiva - de patru ori - a Codului Fiscal au condus la o deteriorare puternica a imaginii si credibilitatii intregului Guvern Tariceanu. Disputa "Tractorul" a fost o "sansa" pentru ministrul Finantelor de a parasi, dupa numai sase luni, acest cabinet "cu fruntea sus" si onorabil.

Pe fond, rezolvarea problemei "Tractorul" nu reprezinta o solutie noua pentru cei peste 3.000 de oameni care lucreaza in aceasta uzina. Propunerea lui Tariceanu nu este decat o reactie simpla, spontana, dupa o discutie cu sindicatele din aceasta uzina. Aceeasi lipsa de viziune si coerenta guvernamentala are loc si in cazul de fata.

In fond, problema este legata de un anumit tip de politica sectoriala pe care ministrul Flutur (tot din cadrul PNL) ar fi trebuit sa o promoveze in cadrul programelor ministerului pe care il conduce.

Este clar ca sustinerea intregului sector de constructii de masini si utilaje agricole reprezinta un program foarte important si cu implicatii multiple asupra mediului rural, asupra familiilor care locuiesc in acest perimetru. Alocarea intr-un mod nediscriminatoriu de resurse financiare pentru sustinerea unui program de dezvoltare care sa cuprinda nu numai uzina "Tractorul", ci si toate celelalte fabrici producatoare de utilaje agricole ar fi trebuit sa reprezinte in mod clar una dintre prioritatile Ministerului Agriculturii prin programele anuale si multianuale aprobate prin bugetul de stat.

Dar, sigur, anuntarea unei masuri de tip "ajutam Tractorul sa iasa din criza" nu este de natura sa incurajeze acest sector de activitate, nu este in masura sa nu creeze distorsiuni interne.

De aceea, cred ca acest incident "Tariceanu versus Popescu" exprima, de fapt, pe de o parte, o lipsa de comunicare interna in cadrul Guvernului, iar pe de alta parte, o lipsa de viziune programatica pe termen mediu si lung.