Populismul cu masca pusă

În plină expansiune a pandemiei nu sunt puține vocile care să susțină că principala cauză a răului planetar este mondializarea. Dacă nu ar fi fost marele melanj al economiei transfrontaliere, care domină prin instituțiile globale deciziile transferate spre națiuni, spun aceste voci, nu am fi avut nici starea de criză generalizată instalată în câteva luni. Remediul plasat de acest discurs este închiderea fiecărei țări în spatele unor ziduri prin care să nu treacă virusul mondializării. Este esența populismului care poate fi ușor inoculat în condițiile de carantină și de restricții. Dacă suntem obligați să stăm în case, să ne restrângem contactele cu semenii și instituțiile, este un pas logic să ne închidem ferm granițele și să ne vedem doar de ale noastre! Ideile populiste, sădite cu nonșalanță de liderii politici care nu pot ieși din eșecul unor politici greșite sau ineficiente au răspândit un alt fel de coronavirus, ca un drog în care oamenii să-și găsească refugiul pentru insuccesele personale. A apărut o adversitate față de esența democrației, cu plasarea conștiinței individului sub controlul unei false puteri a poporului, ușor de manipulat cu mijloacele social-media. Însă doar aparent ai o independență de gândire și decizie considerând că debarasarea de interdependențe și conexiuni poate să-ți asigure dezvoltarea personală ruptă de colectivitate. Întreruperea dialogului și perceperea unei singure voci deschide poarta spre fanatism, atât de manipulat de „ismele” care au fracturat istoria. Dacă vrei să plasezi epidemia sub umbrele mondializării, este simplu să fii contrazis. Epidemiile de ciumă, holeră, gripa spaniolă care au decimat continentele s-au dezvoltat în epoci istorice când nu exista mondializarea și instituțiile supranaționale.

Acum se speculează de apologeții populismului deficiențele în asigurarea de materiale și echipamente sanitare. Dar aceiași trec sub tăcere pasul doi al realității de moment. Aparatura și măștile de protecție sunt aduse rapid din alte țări. Teoria simplistă „scapă cine poate” este complet falsă, pentru că „scăparea” trece prin instituțiile medicale, care depind mai mult de importuri decât de producția națională. Desigur, se pot pune în discuție modelele economice, dar izolaționismul nu poate duce decât la eșec pe un drum înfundat. Chiar și speranța găsirii unui vaccin anti-COVID-19 este legată direct de o largă colaborare la nivel internațional, sub egida unei organizații globale - Organizația Mondială a Sănătății. La fel, relansarea economiilor nu se va face doar la nivel național, ci sunt luate măsuri unitare în cadrul Uniunii Europene, al Băncii Central Europene, cu suport BEI și BERD. „Rechinii” de la FMI și Banca Mondială deblocheză fonduri pentru finanțări în sistemele de sănătate. Izolarea la domiciliu este o măsură de protecție, dar izolarea națiunilor aduce asfixiere. Populiștii care pun în cârca mondializării toate relele lumii într-un moment de răscruce, vor să fie trecute sub tăcere marile acțiuni de solidaritate. În Italia sunt acum sute de echipe medicale din alte țări; pacienții francezi în stare gravă sunt preluați de spitale din Germania, iar Statele Unite apelează la importuri masive de măști și ventilatoare din China. Iată de ce cred că rădăcina aceste crize nu poate fi pusă pe seama economiei globale, atât timp cât remediul se află chiar în colaborarea extinsă la nivel mondial.