Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Reuniunea de la Vilnius, de la sfârşitul lui noiembrie, s-a încheiat cu o dezamăgire - faptul că Ucraina nu a semnat acordul de asociere cu Uniunea Europeană - dar şi cu două decizii încurajatoare, materializate în parafarea acordurilor de asociere cu Republica Moldova şi Georgia.
Reuniunea, a treia întâlnire la vârf în cadrul Parteneriatului Estic, a dovedit că Uniunea Europeană nu este pe deplin hotărâtă în ceea ce priveşte continuarea extinderii sale spre Est, unele capitale fiind preocupate, mai curând, de relaţia lor directă cu Rusia sau de dezvoltarea unui parteneriat în zona Mării Mediterane. Pe de altă parte, parafarea acordurilor cu Moldova şi Georgia nu înseamnă decât consemnarea încheierii procesului de negociere pe text.
Urmează semnarea documentelor - ca expresie a voinţei de asumare a angajamentelor conţinute şi, apoi, procedura internă a ratificării. Dacă în cazul Georgiei lucrurile par mai simple - procesul electoral tocmai s-a încheiat prin alegerea noului preşedinte, iar majoritatea populaţiei sprijină, pentru diverse raţiuni, proiectul european (şi aderarea la NATO) - în cazul Republicii Moldova anul viitor va însemna un an electoral, în toamnă urmând să aibă loc alegeri. De aceea, procedura de semnare a acordului - preconizată să aibă loc în septembrie - va interfera şi va intra ca subiect în campania electorală (care, la Chişinău durează două luni).
Parafarea textului acordului a favorizat însă, pentru Republica Moldova, adoptarea unei decizii istorice - recunoaşterea limbii române de către Curtea Constituţională, iar vizita secretarului de Stat american la Chişinău a marcat faptul că SUA pare mai interesată de Parteneriatul Estic al UE chiar mai mult decât Uniunea Europeană însăşi.
Reuniunea, a treia întâlnire la vârf în cadrul Parteneriatului Estic, a dovedit că Uniunea Europeană nu este pe deplin hotărâtă în ceea ce priveşte continuarea extinderii sale spre Est, unele capitale fiind preocupate, mai curând, de relaţia lor directă cu Rusia sau de dezvoltarea unui parteneriat în zona Mării Mediterane. Pe de altă parte, parafarea acordurilor cu Moldova şi Georgia nu înseamnă decât consemnarea încheierii procesului de negociere pe text.
Urmează semnarea documentelor - ca expresie a voinţei de asumare a angajamentelor conţinute şi, apoi, procedura internă a ratificării. Dacă în cazul Georgiei lucrurile par mai simple - procesul electoral tocmai s-a încheiat prin alegerea noului preşedinte, iar majoritatea populaţiei sprijină, pentru diverse raţiuni, proiectul european (şi aderarea la NATO) - în cazul Republicii Moldova anul viitor va însemna un an electoral, în toamnă urmând să aibă loc alegeri. De aceea, procedura de semnare a acordului - preconizată să aibă loc în septembrie - va interfera şi va intra ca subiect în campania electorală (care, la Chişinău durează două luni).
Parafarea textului acordului a favorizat însă, pentru Republica Moldova, adoptarea unei decizii istorice - recunoaşterea limbii române de către Curtea Constituţională, iar vizita secretarului de Stat american la Chişinău a marcat faptul că SUA pare mai interesată de Parteneriatul Estic al UE chiar mai mult decât Uniunea Europeană însăşi.
Evident, faptul că liderii ucraineni au revenit asupra semnării acordului a creat o situaţie explozivă la Kiev. În acest moment, se manifestă public nenumăratele frustrări ale populaţiei, nu numai în ceea ce priveşte această decizie. Pare că nici Bruxelles-ul nu a înţeles (sau nu a vrut să înţeleagă) importanţa acordării unor mesaje referitoare nu doar la “valorile şi principiile europene”, ci şi la unele aşteptări privitoare la vize, sprijin economic şi investiţii.
Pentru Rusia, dacă lărgirea UE cu ţările Europei Centrale, plus România şi Bulgaria, nu a creat îngrijorări speciale, “intrarea” Uniunii chiar pe teritoriul fostei URSS pune mari probleme. De aici şi reacţia de contracarare a proiectului iniţiat de Polonia şi Suedia. Probabil că şi din acest motiv sprijinul unor capitale europene pentru Parteneriatul Estic nu a fost prea hotărât. Este cert însă că reuniunea de la Vilnius a creat noi oportunităţi, dar a generat şi unele riscuri. Evenimentele de la Kiev vor reprezenta un test.
Pentru Rusia, dacă lărgirea UE cu ţările Europei Centrale, plus România şi Bulgaria, nu a creat îngrijorări speciale, “intrarea” Uniunii chiar pe teritoriul fostei URSS pune mari probleme. De aici şi reacţia de contracarare a proiectului iniţiat de Polonia şi Suedia. Probabil că şi din acest motiv sprijinul unor capitale europene pentru Parteneriatul Estic nu a fost prea hotărât. Este cert însă că reuniunea de la Vilnius a creat noi oportunităţi, dar a generat şi unele riscuri. Evenimentele de la Kiev vor reprezenta un test.
Citește pe Antena3.ro
