Poşta Română

Zilele acestea am înregistrat cu amărăciune lansarea operaţiunii de privatizare a Poştei Române. Mi-am adus aminte de lucrătorii dintr-o agenţie a poştei cu care vorbeam puţin înainte de campania electorală. Erau îngrijoraţi şi speriaţi, dar îşi puneau mari speranţe în USL. Nu e vorba doar de sentimente de solidaritate cu lucrătorii din poştă şi de respectarea unei importante promisiuni făcute de USL pe când PDL ameninţa Poşta Română cu o privatizare agresivă. E vorba şi de esenţa temei. De ce privatizare, cu ce beneficii şi pentru cine? Poşta Română are o istorie europeană care începe la 1862, ca societate a statului român nou creat după Unire. Cum arată servicii similare din ţările mari care, bine reprezentate cu FMI, par să impună privatizarea Poştei Române? “La Poste” în Franţa este cu serviciu public al statului cu cel mai mare număr de angajaţi după calea ferată. O intenţie de privatizare limitată a fost abandonată în 2011 din cauza unei reacţii foarte negative din partea populaţiei. “Royal Mail” din Marea Britanie este o companie al cărui proprietar e statul. Vânzarea cel mult 10% din acţiuni, adică un modest început de privatizare, este evaluată acum pentru 2014. “Deutsche Bundespost”, poşta germană, este administrată de statul german, “în conformitate cu principiile politicilor sociale, economice şi comerciale şi în interesul economiei naţionale a Germaniei”. În fine, ce să vezi, US Post, serviciul poştal din ţara liberalismului economic, este o agenţie independentă a guvernului, lucru ce este explicit indicat în chiar Constituţia Statelor Unite.
   
Orice privatizare nouă a serviciilor, dintre care face parte şi poşta, nu poate să nu ia în calcul ce rezultate au avut cu alte privatizări de servicii (energie electrică, gaze naturale, apă, etc) şi nu are voie să mai avanseze până când nu prezentăm, aşa cum s-a promis repetat când eram în opoziţie, un tablou al îndeplinirii angajamentelor de investiţii luate negru pe alb de cumpărători în momentul semnării contractelor de privatizare. Rezultatele sunt în cel mai bun caz dezamăgitoare. Iar calitatea serviciilor, la tarife mult, foarte mult, mărite, nu e mai bună!
   
Privatizarea înseamnă doar nişte bani, puţini, obţinuţi la vânzare şi în rest facă ce-o vrea cumpărătorul? Nu ne-am ars rău şi des cu asemenea operaţiuni sfârşite în dauna statului, dar mai ales a cetăţenilor români? Ar fi grav şi totodată rău pentru guvernul USL, adică ceea ce mulţi încă numesc guvernul nostru, ca să se adeverească ceea ce auzeam de la un bătrân academician că “uneori poate se făceau cu făţărnicie, de ochii lumii şi fără prea multă cinste”. Dacă există o soluţie prin privatizare (eu mă îndoiesc) ea trebuie mult mai bine explicată.