Postelectorale

■ Gata, de luni, Dreapta se relansează ! Într-o luni, nu se ştie care. Aşa ne-a asigurat jalnicul MRU în duminica de pomină, paralizat  de dezastrul “ungurenilor” săi. Ce ins fără simţul ridicolului ! Câtă inadecvare pentru rolul de lider politic, rol impus de  coteriile secrete şi asumat de bunăvoie dintr-o trufie greţoasă. Iubirea de sine l-a pierdut pe oaspetele, admirat cândva, al regretatului Iosif Sava...

■ Caraghiosul Sevastică, născocitorul de basme politice  româneşti, ne-a împuiat capul în lunile din urmă cu reîncarnarea Albei ca Zăpada. Povestea depănată de straniul personaj  a prins  oareşce contur, chiar dacă ea puţea a usturoi. Dar să te numeşti Albă ca Zăpada  şi să-l  iei pe TRU ca făcător de imagine, e ca şi cum l-ai avea purtător  de cuvânt pe... Quasimodo. Aşa că înfrângerea ruşinoasă a Dreptei are chipul  lălâu şi dezarticulat al ăluilalt  ungurean. Păi cu  un asemenea “playmaker” cum să nu sperii electoratul şi să-l goneşti la stânga ? Ori să-l ţii în casă.

■ Cică  sălile  din Palatul Parlamentului  sunt neîncăpătoare pentru ciurda înmulţită a aleşilor. Scaunele sunt insuficiente să odihnească atâtea  dosuri de legislatori, şi câţiva s-au  gândit să-i mute pe redistribuiţi la balcon. Ferească Sfântu', dacă vreunul are gânduri  sinucigaşe, mai  ales că umblă vorba să  li se taie din indemnizaţie !? Eu văd altcumva ieşirea din criza locativă:  strapontina. De ce n-am avea şi parlamentari de strapontină ? Nu că  i-ar sta bine coanei  Nuţi de Roman adunată pe o bucăţică de scândură ? Deşi, ştiindu-i năravul, e în stare să îmbrace biata stinghie în cristale swarovski... Parlamentari de strapontină, ce mai reformă  îmbăsescizată a statului !

■ Scăpat din urgia albă  năpustită peste plaiurile  bănăţene, năucul Blaga  a scrântit-o  rău de tot. L-a luat gura de dinainte şi a  recunoscut  că ARD s-a dedat  mistificării  şi manipulării ordinare. “USL, USL !” i-a strigat cineva din publicul toiegit de spaime, dar  era prea târziu. Buimăceala  s-a încuibat în  Modrogan şi de acolo vine  miros de sânge, de răfuială. Deja, polizorul nu mai pridideşte cu  ascuţitul şurielor.

■ Democraţie sau corupţie? e întrebarea care frământă mintea politologilor  contemporani. Mai descurcăreţ ca oricine, românul le-a ales pe amândouă. Democraţie coruptă şi  corupţie democratică, cu astea ne-a pricopsit capitalismul postdecembrist, hulit pe veci fie-i numele !

■ Lăutarii trag cu arcuşul de mama focului, uitând de gerul de afară.  “Pentru domnu' Dan !” strigă dizeuza în vacarmul abia stârnit. Omul-partid priveşte  de sus gloata amatoare de paranghelie. Viorile sparg văzduhul troienit, acordeonul  încălzeşte aerul candriu, petrecăreţii saltă sprinten în hora  încropită la repezeală, numai domnu' Dan e grav. S-a întâlnit cu istoria taman când o căuta pe Elodia prin tomberoanele şi haznalele patriei şi cum să nu fie sobru ? Până la preşedinţie mai are  niţel, câteva manele şi o dizeuză  mai acătării...

Oricum, caracaleanul este omul anului. Detaşat.  A câştigat “medalia de bronz”, cu un punctaj neverosimil deunăzi. Prestidigitaţie, nu altceva. Număr de iluzionism demn de manualele cu strategii electorale. În sinea mea îl  bănuiesc şi de o afacere hiperprofitabilă. Pe care, mă încumet la o premoniţie, o va vinde în câştig, ca orice  negustor de succes. Başca ghişeftul oricărui poporan, dispus să se vândă celorlalte grupuri parlamentare  la un preţ neruşinat. Brandul e râvnit pe piaţa politică şi destui se vor înghesui să-l cumpere. Omul orchestră a izbândit  din nou, cu efort minim, dar cu o dibăcie inegalabilă. Despre  moralitatea aventurii  diaconesciene nu scot o vorbă, căci politica nu se-mpiedică  de pragul moralei.

■ Diaspora a decis, i-a votat cu spor pe otevişti. Suflete sensibile şi nostalgice, cum să-şi uite mentorul ? Doar el îi băgase  în seamă şi-i omagiase din micuţa garsonieră. Şi le oferise din belşug hrană mediatică, din aia ecologică, găsită în fiecare ghetou şi mahala, nepervertită de chimicale. E clar, de mahala n-ai cum să scapi, ea te urmăreşte  de-a pururi, poţi să locuieşti şi pe Champs-Élysées...

■ Maghiarii transilvăneni  au sărit iar pârleazul electoral, prin falanga lor etnică. Le-ar fi stat bine în afara parlamentului. Poate puneau lacătul pe ”coşmelia” anacronică  şi pleca fiecare înspre adevăratele formaţiuni  politice. Liberalii la PNL, socialiştii la PSD, popularii la PDL. Aşa, rămâne să-i suportăm încă un  pătrar în forul  legislativ şi nu numai. Fiindcă  e aproape certă  aducerea lor la guvernare... Ştiam că  politica e curvă, dar nu bănuiam că se va merge atât de departe cu depravarea.

■ Scrutinul  hibernal ne-a arătat (a câta oară, totuşi, ?) viciile  noastre de caracter. Trădarea  şi laşitatea activiştilor, până ieri portocalii,  au desenat îndestul noua hartă politică  a României. Primari  şi consilieri  pedelişti pe post de agenţi electorali ai social-liberalilor, blaturi ordinare, sunt câteva din stricăciunile veşnice ale celulei valahe în democraţia capitalistă. La trecutu-ţi mare, mare viitor, cum zice poetul...

■ Am o strângere de inimă după rezultatele  ultimelor alegeri. Majoritatea ieşită  din urne mă cam sperie. Majorităţile sunt abuzive, au tendinţe discreţionare, mai ales în societăţile semiprimitive. Iar majoritatea se transformă lesne în monstru, fiindcă nu mai este nimeni să-i stea în cale. Cine i se va împotrivi actualei uniuni, cine îi va domoli excesele  ? Dă Doamne să nu-şi piardă minţile, deşi antecedentele  din spaţiul nostru politic sunt rău prevestitoare.