Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
■ Gata, de luni, Dreapta se relansează ! Într-o luni, nu se ştie care. Aşa ne-a asigurat jalnicul MRU în duminica de pomină, paralizat de dezastrul “ungurenilor” săi. Ce ins fără simţul ridicolului ! Câtă inadecvare pentru rolul de lider politic, rol impus de coteriile secrete şi asumat de bunăvoie dintr-o trufie greţoasă. Iubirea de sine l-a pierdut pe oaspetele, admirat cândva, al regretatului Iosif Sava...
■ Caraghiosul Sevastică, născocitorul de basme politice româneşti, ne-a împuiat capul în lunile din urmă cu reîncarnarea Albei ca Zăpada. Povestea depănată de straniul personaj a prins oareşce contur, chiar dacă ea puţea a usturoi. Dar să te numeşti Albă ca Zăpada şi să-l iei pe TRU ca făcător de imagine, e ca şi cum l-ai avea purtător de cuvânt pe... Quasimodo. Aşa că înfrângerea ruşinoasă a Dreptei are chipul lălâu şi dezarticulat al ăluilalt ungurean. Păi cu un asemenea “playmaker” cum să nu sperii electoratul şi să-l goneşti la stânga ? Ori să-l ţii în casă.
■ Cică sălile din Palatul Parlamentului sunt neîncăpătoare pentru ciurda înmulţită a aleşilor. Scaunele sunt insuficiente să odihnească atâtea dosuri de legislatori, şi câţiva s-au gândit să-i mute pe redistribuiţi la balcon. Ferească Sfântu', dacă vreunul are gânduri sinucigaşe, mai ales că umblă vorba să li se taie din indemnizaţie !? Eu văd altcumva ieşirea din criza locativă: strapontina. De ce n-am avea şi parlamentari de strapontină ? Nu că i-ar sta bine coanei Nuţi de Roman adunată pe o bucăţică de scândură ? Deşi, ştiindu-i năravul, e în stare să îmbrace biata stinghie în cristale swarovski... Parlamentari de strapontină, ce mai reformă îmbăsescizată a statului !
■ Scăpat din urgia albă năpustită peste plaiurile bănăţene, năucul Blaga a scrântit-o rău de tot. L-a luat gura de dinainte şi a recunoscut că ARD s-a dedat mistificării şi manipulării ordinare. “USL, USL !” i-a strigat cineva din publicul toiegit de spaime, dar era prea târziu. Buimăceala s-a încuibat în Modrogan şi de acolo vine miros de sânge, de răfuială. Deja, polizorul nu mai pridideşte cu ascuţitul şurielor.
■ Democraţie sau corupţie? e întrebarea care frământă mintea politologilor contemporani. Mai descurcăreţ ca oricine, românul le-a ales pe amândouă. Democraţie coruptă şi corupţie democratică, cu astea ne-a pricopsit capitalismul postdecembrist, hulit pe veci fie-i numele !
■ Lăutarii trag cu arcuşul de mama focului, uitând de gerul de afară. “Pentru domnu' Dan !” strigă dizeuza în vacarmul abia stârnit. Omul-partid priveşte de sus gloata amatoare de paranghelie. Viorile sparg văzduhul troienit, acordeonul încălzeşte aerul candriu, petrecăreţii saltă sprinten în hora încropită la repezeală, numai domnu' Dan e grav. S-a întâlnit cu istoria taman când o căuta pe Elodia prin tomberoanele şi haznalele patriei şi cum să nu fie sobru ? Până la preşedinţie mai are niţel, câteva manele şi o dizeuză mai acătării...
Oricum, caracaleanul este omul anului. Detaşat. A câştigat “medalia de bronz”, cu un punctaj neverosimil deunăzi. Prestidigitaţie, nu altceva. Număr de iluzionism demn de manualele cu strategii electorale. În sinea mea îl bănuiesc şi de o afacere hiperprofitabilă. Pe care, mă încumet la o premoniţie, o va vinde în câştig, ca orice negustor de succes. Başca ghişeftul oricărui poporan, dispus să se vândă celorlalte grupuri parlamentare la un preţ neruşinat. Brandul e râvnit pe piaţa politică şi destui se vor înghesui să-l cumpere. Omul orchestră a izbândit din nou, cu efort minim, dar cu o dibăcie inegalabilă. Despre moralitatea aventurii diaconesciene nu scot o vorbă, căci politica nu se-mpiedică de pragul moralei.
■ Diaspora a decis, i-a votat cu spor pe otevişti. Suflete sensibile şi nostalgice, cum să-şi uite mentorul ? Doar el îi băgase în seamă şi-i omagiase din micuţa garsonieră. Şi le oferise din belşug hrană mediatică, din aia ecologică, găsită în fiecare ghetou şi mahala, nepervertită de chimicale. E clar, de mahala n-ai cum să scapi, ea te urmăreşte de-a pururi, poţi să locuieşti şi pe Champs-Élysées...
■ Maghiarii transilvăneni au sărit iar pârleazul electoral, prin falanga lor etnică. Le-ar fi stat bine în afara parlamentului. Poate puneau lacătul pe ”coşmelia” anacronică şi pleca fiecare înspre adevăratele formaţiuni politice. Liberalii la PNL, socialiştii la PSD, popularii la PDL. Aşa, rămâne să-i suportăm încă un pătrar în forul legislativ şi nu numai. Fiindcă e aproape certă aducerea lor la guvernare... Ştiam că politica e curvă, dar nu bănuiam că se va merge atât de departe cu depravarea.
■ Scrutinul hibernal ne-a arătat (a câta oară, totuşi, ?) viciile noastre de caracter. Trădarea şi laşitatea activiştilor, până ieri portocalii, au desenat îndestul noua hartă politică a României. Primari şi consilieri pedelişti pe post de agenţi electorali ai social-liberalilor, blaturi ordinare, sunt câteva din stricăciunile veşnice ale celulei valahe în democraţia capitalistă. La trecutu-ţi mare, mare viitor, cum zice poetul...
■ Am o strângere de inimă după rezultatele ultimelor alegeri. Majoritatea ieşită din urne mă cam sperie. Majorităţile sunt abuzive, au tendinţe discreţionare, mai ales în societăţile semiprimitive. Iar majoritatea se transformă lesne în monstru, fiindcă nu mai este nimeni să-i stea în cale. Cine i se va împotrivi actualei uniuni, cine îi va domoli excesele ? Dă Doamne să nu-şi piardă minţile, deşi antecedentele din spaţiul nostru politic sunt rău prevestitoare.
Citește pe Antena3.ro
