x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Povestea zidurilor

Povestea zidurilor

de Matei Vişniec    |    22 Noi 2009   •   00:00

Zidul Berlinului este fără îndoială cel mai renumit dintre toate cele care, în decursul istoriei, i-au separat pe oameni. La ora la care el se prăbuşea, cu 20 de ani în urmă, berlinezii, germanii şi în general toţi cei care se aflau la faţa locului nici nu-şi imaginau că toate acele bucăţele de zid dărâmat urmau să devină nişte adevărate relicve. De altfel, astăzi, turiştii care se duc să viziteze zidul, sau ce a mai rămas din el, şi locul pe unde s-a aflat cumpără mici "mostre" de zid (mai mult sau mai puţin autentice), şi le ţin apoi ca amintire...

Culmea culmilor, muncipalitatea berlineză încearcă acum să recupereze şi chiar să răscumpere cu bani grei diversele tronsoane de zid răspândite fie în Germania, fie prin alte colţuri ale lumii, pentru a le expune în muzeul dedicat zidului...

Zidul de la Berlin este o celebritate şi datorită faptului că, până la urmă, povestea sa s-a terminat cu bine. Poporul a învins, chiar dacă au fost victime, Germania s-a reunificat, Berlinul s-a reunificat, familille s-au regăsit şi totul a devenit o amintire încărcată de metafore istorice... Mai există însă şi alte ziduri pe pământ care aşteaptă să-şi încheie cariera cu acest tip de victorie a raţiunii asupra diviziunii şi chiar a minciunii... Să nu uităm, de exemplu, că oraşul Nicosia, în Cipru, este separat şi el de un fel de "zid" şi că reunificarea insulei nu pare să fie la ordinea zilei.

Un alt "zid" incriminat de unii istorici şi oameni politici este cel ridicat de israelieni pentru a-i ţine la distanţă pe palestinienii din Cisiordania şi din Gaza... Mai există şi un "zid" ridicat de americani pentru a-i ţine la distanţă pe imigranţii mexicani şi sud-americani, care nici el nu este un motiv de mândrie, ba unii îl numesc de-a dreptul un zid al ruşinii.

Putem spune că zidurile n-au lipsit în istorie, începând cu antichitatea.
Să ne amintim de zidul împăratului roman Hadrian, construit pe toată lăţimea Angliei ca să o apere de triburile scoţiene care veneau din nord. Poate că este semnificativ şi faptul că singura construcţie pământeană care se vede de pe lună este... un zid, mai precis cel chinezesc. Unele ziduri au devenit chiar simboluri ale modului în care s-au suprapus epocile istorice şi s-au încâlcit fără nici o şansă imediată de descâlcire, cum este Zidul Plângerii la Ierusalim.

Dar zidurile sunt făcute să se prăbuşească unele după altele, mai devreme sau mai târziu... Sigur, unele se mai prăbuşesc şi din voinţa divină, precum cele de la Ierihon, după cum ne spune Biblia. Evreii au fost atunci sfătuiţi de Dumnezeu să sune din trâmbiţe şi să facă procesiuni în jurul cetăţii, şi zidurile s-au prăbuşit.

Ce simplu ar fi dacă această reţetă ar funcţiona peste tot... "Zidul Atlanticului" construit de Rommel în anii celui de-al doilea război mondial pentru a-i ţine la distanţă pe aliaţi a căzut cu mari sacrificii umane: 10.000 de soldaţi au murit în ziua debarcării, la 6 iunie 1944, când a fost străpuns. În schimb, "zidul" construit de francezi ca să se apare de germani, celebra Linie Maginot, n-a folosit la nimic în 1940, când nemţii au invadat Franţa cu tancurile ocolind acastă linie de fortificaţii prin Munţii Ardeni.

Istoria zidurilor este tragică şi fascinantă, ca să nu mai vorbim că uneori, după ce ele dispar, rămân zidurile psihologice şi afective în minţile şi în sufletele oamenilor, care sunt chiar mai solide şi mai rezistente decât cele din piatră, beton sau metal. Există ziduri naţionaliste, religioase sau pur şi simplu ale prostiei şi ale urii chiar şi în Europa noastră pacificată. Între catolicii şi protestanţii din Irlanda de Nord există un zid al urii care încă nu a căzut...

În fosta Iugoslavie, după un război care s-a soldat cu o sută de mii de morţi între 1992 şi 1995, au apărut "ziduri interioare" foarte solide între comunităţile sârbă, croată şi musulmană. Nici între români şi maghiari nu au căzut toate "zidurile" istoriei, deşi au căzut frontierele terestre.

Diferenţele dintre oameni ideologice, culturale, religioase sunt normale. Dar transformarea acestor diferenţe în ziduri, indiferent unde se produce în lume, reprezintă un regres pentru întreaga umanitate.

×
Subiecte în articol: cronica tulburătoare