Poziţia

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Piatra dumneavoastră din vezica urinară, i-a spus urologul, e aşa, ca un dop. Iar domnul Butoi s-a gîndit că glumeşte. Asta pentru că mă cheamă Butoi? – a întrebat el. Putea să vă cheme şi Damigeană şi tot n-aş fi îndrăznit să glumesc, a răspuns medicul, deoarece doare rău şi e caz de operaţie. Cîtăva vreme însă o să vă mai chinuiţi.

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Piatra dumneavoastră din vezica urinară, i-a spus urologul, e aşa, ca un dop. Iar domnul Butoi s-a gîndit că glumeşte. Asta pentru că mă cheamă Butoi? – a întrebat el. Putea să vă cheme şi Damigeană şi tot n-aş fi îndrăznit să glumesc, a răspuns medicul, deoarece doare rău şi e caz de operaţie. Cîtăva vreme însă o să vă mai chinuiţi.

Domnul Butoi se chinuise şi înainte de a se hotărî să meargă la cabinet. Pînă îşi găsea poziţia, ca să urineze fără să i se rostogolească dopul în canal, gemea, dansa, se scutura, se scremea, ridica un picior, îl ridica şi pe celălalt, sărea, se bîţîia, făcea, săracul, ca toţi dracii. Noroc că nu-l apuca niciodată treaba mică în oraş, iar dacă totuşi se întîmpla, nu se ducea la pisoar, ci se închidea în cabina unei toalete de restaurant şi interpreta acolo tot felul de dansuri tribale, uneori şi o jumătate de ceas, strigînd din cînd în cînd "Ocupat!".

Într-o zi, fiind singur acasă şi avînd destul timp la dispoziţie pentru experimente, domnul Butoi s-a urcat complet gol pe cadă şi a început să ridice picioarele, cînd pe rezervorul veceului, cînd pe pereţi, în căutarea unei poziţii ideale. Deşi nu simţea cum i se mişcă dopul de colo, colo, se amăgea cu ideea că are totuşi un anumit control al situaţiei. Fiindcă rămînea un optimist chiar şi cînd avea dureri mari, bătrînul profesor universitar Butoi îşi zicea că pînă la urmă o să găsească poziţia perfectă. Toată şmecheria era ca, odată ajuns într-un echilibru mai mult decît precar, cu dreptul sprijinit de un perete şi cu stîngul pe cantul căzii, să-i reuşească mişcarea răsucită din fund, care îndepărta piatra de canal. Cam la a zecea încercare, cînd îşi zicea că, gata, stăpînea de acum mişcarea ca un echilibrist de circ, în uşa băii a apărut băgăcioasa de doamna Iordănescu.

În acest punct al povestirii te invit, dragă cititorule, să recapitulăm împreună datele problemei. Vasăzică, băgăcioasa de doamna Iordănescu e invitată la o cafea de doamna Butoi, care se întoarce acasă cu un ceas mai devreme decît a zis. Şi, în timp ce doamna Butoi se opreşte în bucătărie, doamna Iordănescu, fiind o femeie econoamă şi vrednică, se duce să stingă lumina şi să închidă uşa la baie, dar rămîne ca hipnotizată în cadrul ei. Din uşă îl vede pe domnul Butoi gol puşcă, în poziţia pe care o luau avioanele japoneze kamikaze cînd atacau portavioanele americane. La rîndul său, domnului Butoi, poziţia vecinei în cadrul uşii îi evocă scena cea mare din tragedia Medeea, de Euripide, cînd Medeea înţepeneşte cu mîna la gură şi cu ochii holbaţi. În acest moment, la aparatul de radio de pe etajera oglinzii un purtător de cuvînt al PSD-ului explică grav care e poziţia partidului său vizavi de ultima ordonanţă a guvernului. Iar, fiindcă lucrurile nu puteau să se oprească aici, la televizor, ambasadorul SUA prezintă şi el poziţia ţării sale în legătură cu strategia nucleară a Iranului.

Ca unul care am avut cîndva o pietricică la rinichi, care o lună întreagă m-a făcut să stau cînd chircit, cînd să umblu în patru labe, să mă caţăr noaptea pe zidurile spitalului şi să urlu de durere în orice poziţie m-aş fi găsit, culcat, în picioare ori covrig, vă povestesc întîmplarea cu un puternic sentiment de solidaritate. După o viaţă în care s-a zbătut pentru o poziţie onorabilă în familie, în societate şi în profesie, şi n-a găsit-o, bravul domn Butoi a găsit în sfîrşit poziţia care să-l facă fericit. Despre asta a fost vorba. Fiindcă ce-i fericirea, dacă nu ceva care nu doare?