Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Traian Băsescu a fost colaboratorul Securităţii, România a avut un preşedinte - informator, aşa ne-a spus în direct, la televizor, fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe din vremea lui Emil Constantinescu. Aş vrea să nu-l cred pe Cătălin Harnagea, dar n-am încotro, el n-a lucrat la vreo tarabă din Piaţa Ferentari, ci a condus reţeaua noastră de spioni. Prin urmare, vorbeşte pe bază de documente, şi nu de umori personale, că n-o fi nebun să ne facă de râsul lumii şi să se lege singur în cătuşe. Păi, cândva, „colaboratorul” dat acum în vileag lucra la Anvers şi d-aia e posibil ca dezvăluirea să aibă ceva acoperire.
Trăim într-o ţară în care preşedintele-jucător se dovedeşte a fi doar un preşedinte-informator, înconjurat de fel de fel de colonei dresaţi de puzderia serviciilor speciale. Şi, culmea, în ţara asta necivilă, deconspiratul de la Cotroceni aruncă pe piaţa dezbaterii publice şopârla cu candidatul ofiţer acoperit. Să te cruceşti, zău, de o asemenea democraţie originală, cu o scenă politică aproape... acoperită. În loc de partide, servicii secrete, astfel încât propun ca la alegerile din noiembrie fiecare prezidenţiabil să-şi atârne de gât sigla nelegendată, să ştim şi noi pe cine reprezintă cu adevărat. Oricum, se pare că partidele au devenit anexele structurilor informative, simple jucării la cheremul primelor. Măcar, înainte, partidul comunist şi securitatea se controlau reciproc, era un echilibru, nu ca acum.
M-am uitat la Klaus Iohannis când şi-a lansat candidatura, în Piaţa Victoriei. Avea în faţă treizeci de mii de simpatizanţi, aduşi din toate judeţele, şi teleprompterele. Eram curios să-l văd cum se va descurca în acest rol atât de ingrat şi nepotrivit pentru firea lui. O dezamăgire, sibianul este un actor lamentabil. În ciuda faptului că îşi învăţase replicile şi luase şi niscaiva cursuri de comunicare non verbală, inadecvarea sa se simţea din felul mecanic, dezarticulat în care se comporta. Îi trosnea nisipul dintre dinţi, se auzea hăt-departe, iar mâinile i se mişcau alandala, parcă îi fuseseră ataşate abia atunci. În totală discordanţă cu mesajul vocal şi, de aici, impresia uşor comică. Braţele şi trupul nu se armonizau neam, de râsul curcilor ! Tipul are o rigiditate facială de speriat şi de câte ori zâmbeşte dă senzaţia unei suferinţe ascunse. De ce să mă feresc, îi semăn în multe privinţe şi îl înţeleg perfect, asprimea scrisului meu se justifică deci. „Sunt omul faptelor, nu al vorbelor !” repetă întruna, ca o scuză, însă românii sunt înnebuniţi după şmecherii buni de gură. La terminarea spectacolului, neamţul de Sibiu a coborât în mulţime. Crispat, şovăielnic, a strâns necovingător câteva mâini, ca un robot nu prea uns cu vaselină. Un scârţâit strident a acaparat agora bucureşteană, în ciuda imnului dansat româneşte de activiştii toiegiţi de frig. Corvoada luase sfârşit, Klaus Iohannis putea să fie el însuşi. Omul obişnuit, adică, nu starul rock din campania electorală. Apropo, i-ar sta infinit mai bine ca recitator de poezii cu temă patriotică, şi nu ca starletă politică.
„Sunteţi de acord cu ofiţerii acoperiţi în politică şi justiţie ?” l-a întrebat un reporter. Da, a răspuns cu tâmpă sinceritate Herr Iohannis şi a mai bâiguit nişte onomatopee. Am închis televizorul şi l-am tăiat de pe listă pe candidatul Alianţei Creştin-Liberale.
În perioada din urmă, m-a impresionat plăcut Cătălin Predoiu, a crescut mult ca prestaţie publică şi consistenţă a mesajului. Poate fi o soluţie de luat în seamă pentru următoarele alegeri, este tânăr şi pare să aibă potenţial.
Elena Udrea e dusă de mână peste tot de protectorul Traian Băsescu.Uneori şi de Emil Boc, dar geaba. Duduia a ales să mărşăluiască pe bulevardele capitalei şi nu s-a sfiit să ne fluiere, ca un arbitru de ligă raională. L-a ironizat pe Victor Ponta, un fel de „Agent 000”, glumă care a stârnit hăhăitul satisfăcut al principalului său... agent electoral. Mai apoi, la spargerea chermezei stradale, aceşti Tanţa şi Costel ai democraţiei de bodegă au golit ţapi de bere la o terasă plebee, din Centrul Vechi, şi au râs gros. Chiar, 0 plus 0 nu fac tot 0 ? Un zero electoral cu cosiţe blonde se va vădi la numărarea voturilor gluma asta proastă. Preabuna şi preacinstita pretendentă la tronul cotrocenist se zbate să-şi creeze o poziţie avantajoasă la negocierile dintre cele două tururi de scrutin prezidenţial. Dar, îndeosebi, pentru cele de după alegeri, acesta este, de fapt, motivul nedeclarat al înscrierii sale în bătălia electorală. Libertatea se păstrează anevoie şi merită orice compromis.
Hodoronc-tronc, a sărit din baie şi Monica Macovei, care a glăsuit că nu ştiu ce anchetă penală „ne arată faţa hâdă a clasei politice”. Un ziar i-a dat poza ex-ministresei şi a pus textul cu pricina la declaraţia zilei. Cum amazoana anticorupţie este politician pe cale de învechire, cuvintele ei sună ca un autodenunţ. Un început de spovedanie şi apoi pocăinţa, nici Robert Turcescu n-a început altfel, nu ?
