Prefata la deflatia din august

Vom mai avea, probabil, inflatie corectiva de-a lungul intregului an. Poate chiar si in anul viitor. Corectiile de preturi sunt absolut necesare. Fiindca numai asa vom scapa de inflatia ascunsa.

Inflatia din aprilie, de 1,8%, i-a speriat pe multi. Corul de Casandre s-a si grabit sa afirme ca va fi ratata tinta pentru 2005, de numai 7%.

Vineri insa, Institutul National de Statistica a facut publica rata inflatiei din mai. De numai 0,3%. Pesimismul s-a mai estompat. Nu insa total. Inflatia anualizata, purtand povara ratei inalte din aprilie, insumeaza 10%. Cu trei procente deasupra tintei. Dar pana in decembrie mai sunt inca sapte luni.

Primul trimestru din acest an se incheiase promitator. Dezinflatia mersese snur: 0,8% in ianuarie, 0,6% in februarie si 0,3% in martie. Dupa care a urmat dusul rece din aprilie, cand inflatia a crescut intr-o luna mai mult decat in cele doua precedente laolalta. Din cauza scumpirii gazelor naturale si a cresterii accizelor.

Dupa ce viitura a trecut, cotele inflatiei au revenit la nivelul din martie. Dar si in mai, ca si in lunile precedente, o mare parte a inflatiei a fost produsa de corectiile de preturi. Scumpiri semnificative au fost, cu deosebire, la utilitati: transport urban, apa si canal, servicii postale.

Vom mai avea, probabil, inflatie corectiva de-a lungul intregului an. Poate chiar si in anul viitor. Corectiile de preturi sunt absolut necesare. Fiindca numai asa vom scapa de inflatia ascunsa. Ceea ce nu inseamna insa ca preturile trebuie sa fie corectate... de dragul corectiilor. Si nici pentru a acoperi munca prost organizata. Cand cresc preturile la utilitati, indeosebi la energie termica si la energie electrica, influentele in celelalte preturi sunt nu numai obiective, ci si subiective.

De multe ori, inflatia e rezultatul unor stari emotionale. Temporar inregistram cresteri mari, dar dupa ce va trece valul, preturile produselor legate de scumpirea utilitatilor se vor calma. Asa ca nu este exclus ca scaderea inflatiei in mai sa fie o prefata la posibila deflatie din august.

Grav e insa faptul ca o alta parte a inflatiei vine din intreprinderi. Din acele intreprinderi care s-au obisnuit sa acopere prin preturi mari risipa, munca in doru’ lelii, furturile, incompetenta manageriala.

Timp indelungat, dupa decembrie ’89, inflatia a fost un rau necesar. Caci productia neindestulatoare, risipa de resurse si complacerea in necompetitivitate taiasera aripile oricarei sperante in redresarea ofertei. Dar mai era un motiv: acela ca economia se confrunta cu o cerere imensa, a carei solvabilitate era sustinuta de surplusul de bani acumulat la nivelul societatii. In conditiile in care oferta nu putea fi ridicata la nivelul cererii solvabile, singura politica normala era... reducerea cererii. I-a fost incredintat inflatiei acest rol. Ea a depreciat banii romanilor. Salariile cresteau, dar puterea lor de cumparare era tot mai mica. Romanii au fost asadar nevoiti sa cumpere cu bani tot mai multi marfuri tot mai putine. In acest fel, s-a produs un soi de macrostabilizare intre cerere si oferta, la nivelul cel mai de jos.

Acum prioritatea este reducerea inflatiei. Asta-i tinta. Inclusiv leul greu tocmai cu acest scop va fi pus in circulatie incepand de la 1 iulie: ca sa ajungem, treptat, la inflatie de 7%, apoi de 5% si chiar mai jos.