x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Premier pe coji de nuci

Premier pe coji de nuci

de Marian Nazat    |    24 Noi 2013   •   15:20

Ce paradox ! Premierul celei mai mari majorităţi parlamentare  este atacat ca nimeni altul şi pus la colţ, pe coji de nuci. Venit pe un vot zdrobitor împotriva  celorlalţi, Victor Ponta s-a trezit  brusc lovit din toate părţile. În primul rând  din capul statului, de unde i se aruncă în faţă zoaie de lături, insulte  şi mojicii. Este jignit  în fel şi chip, i se  reproşează cu arţag vini închipuite, de parcă ar fi  duşmanul poporului. Ba că  subminează interesul  naţional prin vizitele făcute în cancelariile străine, ba că încearcă să fie  primul  dintre miniştri. Nimic  nu convine Uzurpatorului, orice întreprinde partenerul de pact este trecut prin otrava discursului cotrocenist. De parcă fiecare ar avea câte o Românie, iar Româniile astea şi-ar fi declarat război  pe viaţă şi pe moarte. S-o mai pomeni  altundeva atâta duşmănie între şeful administraţiei prezidenţiale şi cel al guvernului? Cum să pretindem  altora să ne respecte, de vreme ce noi ne bălăcărim ca la uşa cortului?

În al doilea rând, Victor Ponta  este mitraliat, săptămână de săptămână,  de copreşedintele coaliţiei. Sigur, Crin Antonescu îşi doreşte înaltul divan, dar asta nu înseamnă  că îi este permis totul. Într-o bătălie politică,  poţi sacrifica multe,  nu şi caracterul. Or,  liderul liberal pare dispus  inclusiv la marele compromis numai să ajungă la Cotroceni. Ceva este suspect în ultimele luni,  îl ocoleşte, nu-l mai atinge  cu ghioaga vorbelor de ocară pe tiranul de altădată. Un armistiţiu parcă s-a încheiat, însă refuz un  astfel de gând. Prezidenţiabilul Crin şi-a schimbat ţinta,  s-a săturat să tot tragă în Deal, a ales Valea, înspre Palatul Victoria. Simte că de acolo pândeşte  primejdia şi a pornit cavalcada împotriva tovarăşului de uniune. Nu  mai contează nici că pe mâna  pesediştilor s-a văzut senator de Teleorman, scopul i-a cam umbrit  luciditatea. Ştiu, recunoştinţa nu valorează o ceapă  degerată în războiul de care vă povestesc şi e posibil ca electoratul să ţină  minte. Infidelitatea se plăteşte şi în campaniile electorale, nu doar în dragoste.

În al treilea  rând, Victor Ponta suportă zilnic briciul frizerilor  media. Căci noi, ăştia care scriem  despre unul şi altul, nu suntem altceva decât frizeri. Pe unii îi pomădăm şi ferchezuim de se miră şi ei, iar  pe alţii îi mutilăm de-a dreptul. Rar să găseşti un condei care să-l laude pe tânărul prim-ministru. Îl beştelim cum ni se năzare, îl dojenim şi-l dădăcim, imputându-i lipsa de eficienţă în lupta cu caracatiţa dospită sub regimul portocaliu. Ar trebui să ne scotocim prin memorie şi să ne aducem  aminte că  sistemul ticăloşit nu s-a clădit într-o  zi ori două. A fost nevoie de un mandat întreg pentru  fidelizarea instituţiilor de forţă, uriaşa putere a Detestatului nu s-a născut aşa,  pur şi simplu. Destructurarea acestui regim de forţă şi înfricoşare a adversarilor se va produce în timp, iar nu peste noapte. Ne-am pierdut răbdarea, aşteptările erau şi ele cogeamitea, de aceea am tăbărât toţi pe Victor Ponta.  Niciunul  din predecesorii săi  n-a suportat un asemenea tratament, şi adesea mă mir  că încă rezistă. Fiecare  se simte dator, parcă, să-l înţepe cu verbul  ori peniţa, dacă nu să-l  desfiinţeze. L-am urât într-atât  pe  Cel Nenumit, încât păstrarea sa  în fruntea ţării şi recâştigarea poziţiilor   pierdute estimp  ne-au întors  contra premierului. Frustraţi ireversibil, îl tăvălim azi pe urmaşul austerului Boc, deşi în vara referendumului eram datori să ieşim în stradă cu milioanele şi să-l alungăm pe Invalidat. Stătea în  putinţa noastră să rezolvăm lucrurile şi să primenim aerul toxic  al celulei în care ne-am lăsat  vârâţi de bunăvoie.

În cele din urmă, Victor Ponta  are de înfruntat o criză economico-financiară care  a răvăşit chiar şi Marele Licurici. Soluţiile depăşirii recesiunii nu se întrevăd, de unde, dacă şi puterile mondiale bâjbâie, neputincioase în faţa prăbuşirii nivelului de trai Ă Măsurile de atenuare a sărăciei sunt timide, iar perspectivele sunt sumbre. Nu îndrăznim să ne mai  uităm către viitor, prezentul ne-a tăiat speranţele şi încrederea. Supravieţuim, atât, şi d-aia ne năpustim cu sudalma asupra  guvernanţilor. Este la îndemâna oricui să-i facă una  cu pământul, să-i împroşte cu invectiva, mai ales că administratorii politici ai destinului nostru  nu se zgârcesc să ne ofere  prilejuri cu nemiluita.

Asta nu mă împiedică  să  observ, într-un moment  de detaşare şi limpezime, că Victor Ponta este cel mai înjurat premier al  postdecembrismului românesc. Uneori pe merit, alteori nedrept. Măcar de şi-ar rări apariţiile la televizor (deseori în probleme  minore) şi ar învăţa să tacă în clipele convulsive. Supraexpunerea mediatică l-a uzat pretimpuriu, i-a tocit  credibilitatea, vulnerabilizându-l  vizibil. Odată ne-a zis că  e preocupat „să pună România  pe roate”,  şi destui nu s-au  îndoit deloc. Să trăim un nou eşec naţional?


 

           


 

 

×