Intoarcerea la traditia interbelica se regaseste si in explozia de publicatii la nivel local. Fostele ziare ale Comitetului judetean de partid devin ziare independente. Adaugandu-si, de regula, la titlul anterior sintagma: liber.

Resurectia provinciei

Intoarcerea la traditia interbelica se regaseste si in explozia de publicatii la nivel local. Fostele ziare ale Comitetului judetean de partid devin ziare independente. Adaugandu-si, de regula, la titlul anterior sintagma: liber. Dupa un timp de dominare absoluta, ziarele respective sunt surclasate ca autoritate si tiraj de cotidianele nou-infiintate.

Entuziasmul, dar si iluziile primilor ani duc la construirea a numeroase publicatii de cultura pe plan local. Alaturi de revistele infiintate anterior lui 1989, supuse si ele transformarilor hei-rupiste, noile publicatii imbogatesc peisajul spiritual local, dar se si concureaza nemilos.

Panorama consemneaza astfel articolele-program ale unor publicatii precum: Fantana Blanduziei (Bacau), Interval (Brasov), Dunarea literara (Braila), Carnet literar (Buzau), Apostrof (Cluj-Napoca), Revista V (Focsani), Dacia literara (Iasi), Continent (Sibiu).

Caderea comunismului a inlaturat prejudecatile care refuzau infiintarea si dezvoltarea unor publicatii in domenii suspectate ca fiind periculoase. Astfel se explica explozia de periodice ale Bisericii Ortodoxe Romane in special si religioase in general. Panorama consemneaza, printre altele: Graiul Bisericii noastre, Biserica Ortodoxa Romana, Lumina crestina, Lumea credintei, Tomisul Ortodox, Teologie si viata, Argesul Ortodox, Revista teologica.

Publicatii ale Bisericii existau si anterior. Postdecembrismul provoaca doar sporirea exploziva a numarului de titluri de pe piata.

Chestiunea Basarabiei si Bucovinei era insa strict interzisa dezbaterii publice. Relaxarea democratica isi gaseste in Panorama expresia in consemnarea publicatiilor romanesti de la Chisinau si Cernauti. Sunt monitorizate si infatisate, cu articolul-program de cuviinta, publicatii precum: Glasul Bucovinei, Mesager Bucovinean, Mihai Eminescu, Patrimoniu, Renasterea Bucovinei.

OBIECTIVITATEA. Primele luni ale lui 1990 sunt dominate de publicatiile anti-FSN, dar mai ales anticeausiste. Dupa un timp insa, presa pro-FSN, dar mai ales cea de reabilitare daca nu a lui Ceausescu, atunci macar a unor idei ale lui Ceausescu, isi ocupa locul binemeritat. Spun binemeritat deoarece democratia implica un anume echilibru in exprimarea publica. Cat timp presa anti a zburdat in voie, era riscul unei vlaguiri asemanatoare celei suferite de presa oficiala din ultimii ani ai lui Ceausescu. Aparitia Romaniei Mari, a revistei lui Paunescu, Totusi iubirea, a saptamanalului Europa, au dat tensiune benefica luptei de idei.

Presa de o anume culoare politica s-a trezit atacata violent dintr-o latura. Pentru a face fata atacului, ea s-a vazut obligata sa-si perfectioneze mijloacele, sa fie mult mai atenta la rigoarea rationamentului. Polemicile, depasind deseori hotarele bunei-cuviinte, invioreaza atmosfera gazetareasca si, prin asta, reaprind pentru o vreme interesul publicului consumator de presa.

SUFLUL SCURT AL PRESEI. Ion Hangiu mentioneaza ca dintre numeroasele publicatii infiintate in 1990 putine, extrem de putine mai apar si azi: Dimineata, Cotidianul, Evenimentul zilei, Libertatea, Curierul national. E un semn clar al neasezarii din presa noastra postdecembrista.

Un alt semn ne e dezvaluit de reproducerea de catre autor a mai multor articole-program pentru acelasi ziar.

Suntem in fata unui alt aspect al neasezarii: prea desele mutatii din spatiul graficii, formatului, orientarii, continutului si, mai ales, colectivului redactional.

Astfel:
a) nu exista ziar care sa nu fi trecut prin mai multe schimbari de directie si de patronat. Cotidianul a suferit doua schimbari, Azi, trei schimbari, Adevarul, trei schimbari, Evenimentul zilei, patru schimbari, Romania libera, doua schimbari, Libertatea, doua schimbari.

Toate publicatiile au suferit transformari mai mult sau mai putin majore:
a) de grafica si format (Jurnalul National, Cotidianul (doua transformari), Adevarul (trei transformari), Evenimentul zilei (trei transformari), Curierul national (doua transformari), Libertatea (trei transformari).
b) de continut: Libertatea, Jurnalul National, Evenimentul zilei, Cotidianul.
c) de patronat: toate publicatiile.

E greu de gasit o trasatura esentiala a presei noastre postdecembriste, asa cum ar contura-o Panorama intocmita de profesorul Ion Hangiu.
Daca e musai sa gasim una, aceasta nu poate fi decat: neasezarea.
O trasatura ce pare a fi valabila si pentru viitorul mai mult sau mai putin apropiat.

NIMIC NU SE PIERDE
	1925. Oale si strachini in vanzare la Targul Mosilor. Cu un an inainte, in 1924, primarul Capitalei, dr. I. Costinescu, a transformat Targul Mosilor intr-un parc de distractii. Sectoarele traditionale au rezistat

LUMEA PRIN CARE TREC

In cautarea lui G. Missail Pentru Timpul din 9 martie 1879, ziarul Conservatorilor, gruparea Junimista, de Opozitie, Caragiale face reportajul dezbaterii parlamentare a articolului 7 din Constitutie, mai precis a propunerii de revizuire a acestui articol, pentru a se da curs cerintei exprese formulate de Congresul de la Berlin. Ironia autorului se napusteste asupra unui anume Missail, deputat al Partidului Liberal, aflat la Putere. Se putea altfel cand Caragiale lucra la un ziar al Conservatorilor? In cartile despre epoca lui Carol I, desi se scrie mult despre dezbaterea articolului 7, nu se sufla un cuvant despre Missail, cum ii zice Caragiale. Nici intr-o cartulie despre Elita liberala de pana la 1900 nu gasesc nimic, desi lucrarea pretinde a reproduce pana si listele parlamentarilor liberali. Poate in Bucurestii de altadata, volumul lui Constantin Bacalbasa... Editia princeps e o fundatura. N-are indice de nume. Apuca-te de cautarea lui Missail in cele peste 500 de pagini ale celor doua volume, daca-ti da mana! Am noroc insa. Mi-am procurat si unul dintre volumele reeditate la Albatros. G. Missail (acesta e numele adevarat) trebuie cautat la vreo patru pagini. Ma execut. De la C. Bacalbasa aflu ca G. Missail fusese ales, in 1879, membru in Comitetul Societatii Presei. Din comitetul cu pricina facea parte si Eminescu. Care va sa zica, preopinentul era gazetar - si inca de prestigiu - , nu un simplu politician de pravalie! Nimeni nu stie azi aceste lucruri despre G. Missail. Cine-l citeste pe Caragiale ramane convins ca era un idiot! Zdrobitoare dovada ca nici un politician nu poate castiga razboiul cu presa. Cel putin in posteritate!

BARFE

Despre asa-zisul simt politic Constantin Xeni surprinde in eseul Take Ionescu un element din inzestrarea naturala a celui numit de presa straina "marele european" si de mahalaua damboviteana, "Takita, gura de aur": "El avea de pilda asa-zisul «simt politic» in gradul cel mai dezvoltat. Acel simt intim, innascut, care inainte de a rationa te face sa simti un anumit adevar, te face sa vezi dintr-o data consecintele indepartate ale faptului politic, te face sa vezi repede si drept". Un element care deosebeste politicianul facut de politicianul innascut. Deosebire de care nu s-a prea tinut cont dupa decembrie 1989. Despre Ceausescu La tejghetarul cu carti din Piata Amzei. Oprindu-ma, dau cu privirea peste cartea recent aparuta, La curtea lui Ceausescu, produs al viziunii unei femei de serviciu asupra unui om care a ramas, totusi, in istoria Romaniei, ba chiar si in istoria Europei. Vanzatorul, un tanar care ma intreaba din cand in cand despre o carte sau alta, nu doar pentru ca vinde carti, dar si pentru ca le citeste, imi ofera spre cumparare un volum de Adrian Eugen Cristea, asa-zisele amintiri ale unui fost lucrator la Directia a V-a, despre familia Ceausescu si despre relatia fostului presedinte cu faimoasa antecesoare a SPP. O cumpar, evident, dupa ce spun ca-i vorba de carti scrise de lachei despre stapanii care nu pot fi eroi pentru ei, deoarece lacheul retine din insul eroului doar faptul ca-i curgeau mucii.

UN SECOL IN IMAGINI
	MARTIE 1969. La frontiera dintre China si URSS au loc confruntari sangeroase In imagine: Funeraliile a 31 de militari sovietici morti in batalia din 2 martie