x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Presa e de vină pentru tot?

10
Autor: Miruna Munteanu 22 Iul 2013 - 20:16
Că peisajul mediatic românesc îl revoltă pe Gabriel Liiceanu mi se pare firesc. Bizară este, însă, confuzia între cauză şi efect pe care o comite distinsul nostru intelectual public, dând vina pe presă pentru starea deplorabilă a naţiunii. O confuzie indusă şi cultivată sistematic de politicieni, mereu dornici să scape de mesajele incomode împuşcând mesagerul.

Da, mesagerul este muribund. Agonizează de mult şi urât, strivit între două tipuri de crize globale şi apetenţa pentru manipulare a clasei politice autohtone. Tabloidizarea nu este, însă, un fenomen românesc. Este o soluţie de supravieţuire care câştigă teren oriunde presa este considerată strict o afacere. Dar presa nu este doar o afacere ca oricare alta. Este şi un pilon al democraţiei. Ea trebuie să furnizeze informaţii şi spaţiu de dezbatere pentru toţi cetăţenii. Fără ele, statul de drept pur şi simplu nu poate exista. Sau este doar o butaforie. Din nefericire, vocaţia socială a presei nu mai este deloc rentabilă economic. Revoluţia on-line a propagat o idee pe cât de falsă, pe atât de primejdioasă: aceea că informaţia e gratuită. De fapt, e o marfă foarte scumpă. Gratis se dau doar reclamele şi fonfleurile. Devastată de recesiune, piaţa de publicitate nu mai poate acoperi costurile unor produse media de calitate. Instituţii de presă prestigioase au fost obligate la compromisuri.  Mari agenţii internaţionale şi-au închis, cu zecile, birourile regionale. Corespondenţii permanenţi au devenit un lux pe care aproape nimeni nu şi-l mai permite, nici măcar în Occidentul dezvoltat. Ştirile externe sunt cele mai scumpe. Şi iată-ne în plin paradox: într-o lume tot mai globalizată, presa devine din ce în ce mai autistă, mai concentrată pe local, pe minor, pe superficial. Statele civilizate caută soluţii. În Franţa există încă de pe vremea lui De Gaulle un sofisticat şi foarte costisotor sistem de subvenţii pentru furnizorii de informaţii de interes public. De aceea tabloidele nu au prea prins acolo. Spre deosebire de Marea Britanie, unde domină copios piaţa. Englezii au, însă, BBC-ul – bugetat generos ca să compenseze lipsurile unei prese orientate primordial spre profit. Nicio democraţie autentică nu-şi permite să lase presa să moară. La noi, însă, statul îi calcă intenţionat pe perfuzii. Şi apoi se miră că horcăie dizgraţios.


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de