Presedentie piratata

Pe marea asta involburata a politicii interne si internationale, presedintele pare un pirat neinfricat si nedus la biserica, in stare sa magnetizeze, deopotriva, tineri, bunici, carciumari, precupete, niscaiva intelectuali, vadane, gospodine, ori politicieni "fara umbrela"

Podurile de la Maracineni au luat-o din nou la vale, dezradacinate de valurile spumegande. Cioturile de beton ramase in apele dezlantuite ale Buzaului seamana trist cu guvernarea taricelului Calin dupa fiecare viitura basesciana. Un cabinet subred, incropit din neastamparul Jupanului cotrocenist la o sarma oranj si-un sprit sprintar in Ajunul Craciunului. De fapt, pe invingatorul Iepuras al strepeziciosului Urs nu-l nelinistea prea tare atunci, ca si acum de altfel, priceperea sau statura profesionala a recrutilor incazarmati in Palatul Victoria. Tot ce astepta Capitanul de la sulfinele ministeriabile era supusenia totala. Atat si nimic altceva. Si-asa, incolonati pe platoul din Cotroceni, la intrebarea ce-si doresc de la viata pusa de Comandantul suprem al natiei, membrii plutonului executiv au raspuns aidoma lui Forrest Gump: "Sa executam orbeste ordinele dumneavoastra, sa traiti bine!". Din momentul proptirii in ditamai dregatoriile, purtatorii de portofolii s-au intrecut pe sine, cu rare exceptii, in a executa orbeste cazurile prezidentiale. Orice cracnire a fost aspru pedepsita de unsul poporului, norod spre care icoana bocului cocosel se intoarce adesea cand adversarii ii contesta misia divina. Numai blajinul premier s-a razvratit pe neanuntate, zgandarit de niste meseni subversivi si interesati in a-l mentine in capul ministrilor. Navalnic si ranchiunos cum il arata firea, presedintele, intre chermezele si desanturile electorale in mijlocul multimii, poarta un razboi de uzura cu razgandacul prim-ministru.

La urma-urmei, Matrozul face ce stie dintotdeauna, adica se cearta cu toata lumea. Cu motiv sau nu, nabadaiosul nostru ales nu-si mai incape nici macar in Constitutie, pe care vrea s-o cioparteasca pe ici-colo, prin partile ce-i stramtoreaza atributiile de jucator cartofor. Il enerveaza teribil si bulibasele celor doua Camere, si asta inca de pe vremea trandafirilor in floare stenogramata. (Ca om, dl Traian Basescu e de inteles fugarindu-i pe vanatorii sai de ieri, dar, ca primus inter pares, pofta neostoita de razbunare e exagerata si obsesiva. Si daunatoare pentru trebile natiei, caci energia ce trebuie cheltuita in folosul tarii, ce se surpa incet-incet, e risipita aiurea in sfezi marunte, nedemne de un adevarat om de stat.) Simtindu-se nebagat in seama de barosanii Europei, Marinarul a tabarat ba pe "frantuji", erijati in dascali universali, ba pe nemti, de-au ajuns, bietii, ca noi dupa ultimele alegeri, ba pe rusi, de-o sa sfarsim cu gura insurubata la tuturoiul cu gaze muscalesti. Satul de mirosul pravoslavnic al Marii Negre, a sarit Ocean pana in Ovalulul Marelui Licurici, intr-un schimb de experienta in ale tornadelor devastatoare, nu inainte de a le bate obrazul bechtelizat. Acolo, la subsuara naprasnicei Katrina, presedintele s-a gandit ca, in semn de solidaritate cu sinistratii din New Orleans, sa injumatateasca legislativul bugetofag si cronofag de acasa. Ideea nu e deloc rea, nevoia imputinarii numarului de marionete ce-si pierd timpul prin Parlament sub pretextul clocirii actelor normative fiind resimtita acut de societatea postdecembrista. Din pacate, in valmasagul dezlanat si ingalcevit al atator declaratii si basme, unele demne de aparent natangul Pacala, iluminarea presedintelui si-a pierdut din forta, din credibilitate.

In rest, tizul cuceritorului imparat roman are pareri clare despre istorie, pe care tocmai se cazneste s-o faureasca in stilu-i transant si bolovanos, vadindu-se, totodata, expert in arta dezbinarii. Matelotul subjuga masele cu talent histrionic, pastrandu-si nealterata charisma si exhibandu-si tantos pacatele lumesti; simte pericolul, amusineaza dezastrele ca nimeni altul, se extrage hahaind din situatii primejdioase, puse la cale cu abilitatea-i diabolica, si obtine capital politic din orice nerozie; plange si danseaza cu egala voluptate, indiferent la prejudecati si etichete diplomatice, Romanica reprezentand pentru el nava ravnita ca premiu de cadetii zurbagii. Pe marea asta involburata a politicii interne si internationale, presedintele pare un pirat neinfricat si nedus la biserica, in stare sa magnetizeze, deopotriva, tineri, bunici, carciumari, precupete, niscaiva intelectuali, vadane, gospodine ori politicieni "fara umbrela". Pentru corsarul singuratic, se cunoaste, nu conteaza legile sau destinul echipajului, ci doar nebunia de a silui clipa, prezentul palpabil, caci viitorul e anulat mereu de furtuna ce ranjeste ostil in necuprinsul intinderilor albastre si nesigure.

Cu toate astea, podurile o iau la vale, cu tara cu tot, iar presedintele nostru o tine intr-un bairam politic.