Preşedinte azi, mâine şi-n vecii vecilor, amin!

Am urcat ieri, pe o vreme splendidă, în Munţii Buzăului, până la temelia unui schit uitat în cer. Drum de şase kilometri pieptiş prin pădure. Paltinii, jugaştrii, ulmii şi frasinii s-au despletit în frunze. Au înflorit sălbatic fragii. Un guştere de smarald doarme în potecă. Azi sunt în Bucureşti, returnat la cele pe care doream să le uit.

Preşedintele şi-a anunţat, în stilul lui ironic, aş zice chiar băşcălios, decizia de a candida pentru al doilea mandat. Cocoţat pe scena electorală a PD-L, ca bulibaşă de partid şi ca tătuc al lipitorilor de afişe verbale, Traian Băsescu şi-a oficializat candidatura.

A făcut-o cotit dar ferm. De la începutul mandatului, zice el, am colindat ţara (a uitat să menţioneze că la început a cernut-o prin sită la nivelul aşezămintelor cu spirtoase, gen Cireşica) fiindcă m-am simţit bine în mulţime. O fac şi azi, şi mâine, şi-n iulie, şi-n ianuarie. Hopa! Ianuarie pică, după calendarul pe care-l am spânzurat pe perete, după noiembrie şi după decembrie, când se votează şi se numără, în prelungiri, voturile.

Cu alte cuvinte, şi azi şi mâine şi în vecii vecilor tot Io voi fi Zeus. E pohta pe care a pohtit-o preşedintele încă din prima zi în care sorţii celor 50 la sută Năstase, 50 la sută Băsescu s-au schimonosit cu un procent de la unul băgat în teşchereaua celuilalt. Gurile rele (sau bune?) glăsuiesc precum că Licuriciul cel Mare, căruia preşedintele actual, dacă ar fi să îi dăm crezare, îi prestează, nu pe bani, ci din amor, servicii molatece de alcov, ar fi decis alegerea.

Fac, ar fi zis preşedintele, imediat după victorie, orice pentru al doilea mandat. Promisiunea-angajament a curs la urechile celor 100 de grei ai României. N-am ştiut, până când mi-a povestit întâmplarea un amic cu greutate, că avem o astfel de mare adunare naţională ocultă. Între timp, cei 100 s-au împuţinat rău de tot. Unii l-au abandonat din interes iar alţii, de ce nu, din spirit patriotic înţelegând că marinarul nu-i mulţumit cu prăpastia în care ne-a aruncat şi sapă mai adânc.

Preşedintele şi-a strigat de pe scena udristă şi bocistă, umezită toată de emoţie (mă refer la scenă) victoria electorală. N-a anunţat că va candida, ci direct că va câştiga, dovadă că în ianuarie va bântui prin ţară să se uite chiorâş la cei care cheltuie aiurea sau, mă rog, fără învoirea Sa, banii pe care, ca preşedinte, premier, şef al armatei şi serviciilor, guvernator înţelege să-i pape "doar cum vrea muşchii lui".

Preşedintele, autopropus şef de campanie al PD-L, şi-a început munca administrând pumni în gură. Singurul partid guvernamental responsabil, apasă cuvintele din gâtlej Băsescu, sunteţi voi. Celălalt, iresponsabilul, nu poate fi decât PSD. PSD este muierea bătută metodic de bărbatul care aduce banii în casă iar ea, casnică şi bleagă, îndură.

La mine la Sângeru e una, nevastă de electrician, mamă a trei copii măricei, care e ruptă în bătaie la fiecare chenzină de soţ. De ce o baţi, mă Gheorghe? Păi o bat, soarele mă-sii. E căcălivă şi stă cu mâna întinsă la banii mei. Veta nu-i nici urâtă şi nici infirmă. De ce te laşi călcată în picioare, Veto? El îmi dă banii, confirmă femeia. Pleacă, fă, dacă-ţi dă mâna! - urlă Gheorghe. Dar Veta nu pleacă.

În PSD cunosc un tip care e din judeţul meu. A fost, de când îl ştiu, un fel de secretară pe la uşi înalte. Rău dar zâmbitor, parşiv dar uns, când îl întâlneşti, cu miere. În esenţă e un neam prost. Acum e slugă
la uşa lui Boc. Tipul ăsta care s-a lăţit ca o piftie e putred de bogat.

Pleacă el de la guvernare doar pentru prezumtiva victorie a lui Geoană la prezidenţiale? Să fim serioşi! E motivul pentru care Blaga, Videanu, Boc şi toţi băseştii lor ţipă la conjudeţeanul meu şi el nu se clinteşte de pe scaun. "Afară", i-a strigat Boc ministrului pesedist Niţă, dar Niţă n-aude. Semnalul scoaterii afară l-a dat Băsescu. Eu sunt licuriciul cel mare! Prestaţi fără să crâcniţi sau plecaţi! Dar cea mai bătută Vetă rămâne PD-L. Nu doar pentru că, la ordinul din Deal, Boc stă în cap şi în general în orice poziţie i s-ar cere.
Despre acest subiect, însă, mai târziu.

P.S.: Stolojan declara ieri că Guvernul actual "îşi face treaba". Expresia e preluată de la Băsescu. Îi recunoşti fanii după această nefericită parolă.
Într-adevăr, Guvernul Boc, nu munceşte, nu asudă, nu-şi îndeplineşte obligaţiile, formule mai potrivite cred, ci "îşi face treaba". Conform laudelor domnului Stolojan, pare a fi vorba de o treabă mare cât roata carului.