Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din nou (și pentru a câta oară?) președintele Klaus Iohannis le-a administrat o drastică lecție celor care încă mai cred că are voința de a trece peste orgoliul său exacerbat, peste măruntele sale resentimente, punând mai presus de „oate relele ce sunt, într-un mod fatal legate de o mână de pământ”, înalta datorie morală și civică de a fi Președinte al tuturor românilor. Mă refer, cu profundă mâhnire, și cu indignarea cuvenită, la faptul că domnul care, pentru încă un an, ocupă biroul din palatul din Dealul Cotrocenilor nu catadicsește să onoreze cu augusta-i prezență Sesiunea solemnă din 28 noiembrie a Parlamentului României consacrată omagierii Centenarului Marii Uniri. Potrivit celor comunicate de administrația prezidențială, în zilele de 27 și 28 noiembrie, Klaus Iohannis va efectua o vizită oficială Franța cu prilejul inaugurării Sezonului cultural România- Franța și împlinirii unui deceniu de Parteneriat Strategic. În marja acestei vizite aflându-se convorbiri cu președintele Emmanuel Macron, precum și o serie de manifestări consacrate celebrării Centenarului, plus o întâlnire cu reprezentanți ai comunităților de români din patria lui Voltaire.
Anticipând reacțiile unei mari majorități a românilor, oameni de bine din arealul prezidențial au dat categorice asigurări că în ziua de 1 decembrie cel pe care îl numesc și în simt „președintele meu” se va afla, concomitent sau alternativ, și la București și la Alba Iulia, așa încât noi, ceilalți, cârtitorii nu avem motiv să îl acuzăm că nu cinstește Marea Sărbătoare. Cu toată convingerea și asumându-mi riscurile unor critici aspre și neiertătoare scriu și semnez un categoric NU!
Nu așa ar fi trebuit să celebreze întâiul bărbat politic al țării, Centenarul Marii Uniri a Tuturor Românilor! Adică nu pe bucățele, la manifestările de la București și, eventual, de la Alba Iulia- da, dar la Sesiunea solemnă a Parlamentului-ba! Făcând asta fără a fi avut elementarul respect pentru noi, norodul, să explice care au fost motivele unei asemenea opțiuni. De unde feluritele ipoteze care au și început să circule în spațiul public. Se presupune, de exemplu, că Președintele României nu va merge la Parlament știută fiind crunta,îndârjita sa aversiune personală față de Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, și față de Liviu Dragnea, Președintele Camerei Deputaților. Departe de a fi o scuză, argumentul acesta are exact valoarea unui categoric blam pentru Klaus Iohannis. Pentru că, dacă ar fi fost un adevărat un bărbat de stat, domnia sa trebuia să treacă peste aceste resentimente și să facă primul pas pe calea reconcilierii. Făcând, în acest fel, dovada că, la acest ceas sărbătoresc, Idealul Național și Ideea de Unitate sunt mai presus de orice. Admit până și supoziția că, orgolios peste poate, Klaus Iohannis nu uită și nu iartă. În acest caz, constat, din nou, că este un punct în minus pentru domnia sa. Klaus Iohannis ne dovedește că îi lipsește până și stofa de actor politic sau, mai degrabă, de politicianist, de actor al „statului- spectacol”. Care, măcar de dragul imaginii publice, trebuia să pună între paranteze ura-i coclită, afișând o poză detașată, senină și, fie doar aparent, împăciuitoare.
S-a invocat, de către ( mai mult sau mai puțin) subiții avocați din oficiu, ideea că deoarece este vorba despre o vizită oficială, în Franța, sora noastră mai mare întru ale democrației moderne, partea română nu putea risca să rateze ocazia. Nu intru în alte amănunte, deși cred că o corectă comunicare între Președinție și Parlament putea asigura coordonarea agendelor acestor instituții-cheie ale statului de drept și, în acest fel, se evita situația de față. Nu poate fi, însă, ignorată ideea că, trăgând o fuguța până la Paris, președintele Klaus Iohannis încearcă, de fapt, o acțiune de captare a bunăvoinței pe lângă președintele Emmanuel Macron. Cel care, după cum bine se știe, în condițiile în care steaua Angelei Merkel dă semne că apune, face stăruitoare eforturi spre a se prezenta ca exponent și promotor al noului val în Uniunea Europeană.
Este,atunci, foarte probabil ca, în preajma intrării într-un an în care vom avea alegeri prezidențiale-în România și alegeri pentru Parlamentul European, domnul Klaus Iohannis, despre care se știe că s-a auto-înscris în cursă, vrea să își ia câteva măsuri de precauție în ceea ce privește poziționarea acestei țări-fanion a Uniunii Europene. După cum, mai în glumă mai în serios, se consideră că domnul președinte merge la Paris ca să ia pulsul diasporei. Sau, de ce nu?, ca să se asigure că la ambasada noastră din metropola de pe malurile Senei a rămas în funcție capacitatea de a furniza, la minut, cifre-record la votare așa cum s-a demonstrat la scrutinul din 2009...
Opresc, aici, trecerea în revistă a scenariilor iscate după ce s-a comunicat, în mod oficial, că președintele Klaus Iohannis nu va participa la Sesiunea solemnă a Parlamentului dedicată sărbătorii Centenarului Marii Uniri, fără a mai spune care dintre ele mi se pare demn de crezut și care nu.
Un singur lucru pot afirma cu deplină certitudine: prin acest gest, Klaus Iohannis dovedește, o dată mai mult, că nu este președintele care ne unește și că, din păcate, nu este decât cel care, ducând mai departe nenorocita moștenire lăsată de Traian Băsescu, Amiralul Dezastrului Național, face tot ce îi stă în puteri ca să ne dezbine și mai rău.
Citește pe Antena3.ro
