Preşedintele e din nou chibiţ electoral! (III)

Dacă prezidenţialele n-ar fi decalate de parlamentare, înscrierea lui Traian Băsescu în campania electorală a PD-L n-ar fi fost prea primejdioasă.

Joi seară, la Sinteza Zilei de pe Antena 3, rezumând cele spuse de Traian Băsescu la comedia ieftină zisă Conferinţă de presă, arătam că totul se reduce la un singur îndemn:

Bugetari din toată ţara, n-are nici un rost să faceţi grevă pentru a obţine salarii mărite cu 50%! E mult mai simplu ca la 30 noiembrie să mergeţi la urne şi să votaţi PD-L!

Acest partid al cărui premier îl voi desemna, indiferent de ce spune Constituţia, vă va da salarii uriaşe.

Profeţeam că încă din seara lui 30 octombrie 2008 liderii PD-L vor da buzna pe toate posturile tv pentru a susţine că priorităţile naţionale – născocite peste noapte de preşedinte – sunt şi priorităţile acestui partid. Ba mai mult, că Boc şi ai lui nu vor osteni făgăduind că vor da  bugetarilor bani cu nemiluita în schimbul voturilor.

Conferinţa de presă de la Cotroceni, adăugată interviului acordat a doua zi postului Radio România Actualităţi, se înscrie astfel într-o strategie de campanie electorală a PD-L având drept temă următoarele:

Guvernul Tăriceanu refuză să dea bani profesorilor, medicilor şi funcţionarilor, în timp ce risipeşte Bugetul pe prostii.

Votaţi PD-L, formaţiunea care, când va ajunge la Putere, transpunând în practică tezele prezidenţiale privind priorităţile, va mări salariile bugetarilor cu 50%!

Desigur, învăţând din lecţia us­tu­ră­toa­re a localelor, Traian Băsescu nu mai acţionează otova ca agent al PD-L.
Angajarea sa de partea unui partid e drapată într-o întreagă teorie despre priorităţile naţionale, despre investirea în salariile profesorilor (considerată, auzi, năstruşnicie! o investiţie în infrastructură).

Dând deoparte vorbele frumoase, dai însă de realitatea mizeră a unui interes:

Cel de a face ca PD-L să pună mâna, în fine, pe ciolan.

Astfel, faimosul moment al întreruperii şedinţei CSAT de către Traian Băsescu, pentru a da buzna în faţa naţiunii strigând că Guvernul vrea să cumpere Loganuri, se dezvăluie drept primul act al comediei electorale
jucate de şeful statului pe post de Chiriţa of Bârzoi. Sceneta ieftină, tipică actorului de telenovelă, era menită să arate naţiunii că Guvernul Tăriceanu refuza să dea bani profesorilor în timp ce risipea bugetul pe prostii.

A urmat campania dusă de Trustul lui Sorin Ovidiu Vântu, partener al Cotrocenilor la FNI-ul politic din această vânzoleală electorală, în chestiunea salariilor mari ale şefilor de la Regii. Punct ochit, punct lovit. Nu sunt bani pentru profesori. Sunt însă pentru salarii enorme în administraţie.

De altfel, toate aceste acuzaţii, aruncate în spaţiul public de Trustul de presă al FNI, s-au regăsit din plin în discursurile lui Traian Băsescu de justificare a promulgării. Ca la un semn, echipa de zgomote a PD-L a prins a bate toba mare şi a suna din trompete în favoarea măsurii populiste.

Adăugând acestei manevre absolut inutile campania dusă de firma lui Felix Tătaru în chestiunea Loganului (alt tip care se repetă!), avem imaginea unei campanii a PD-L, cu Traian Băsescu pe post de chibiţ, pentru a câştiga voturile cadrelor didactice.

Afacerea cu Legea salariilor în învăţământ a surprins un preşedinte care, deşi constituţional ar trebui să rămână temei al rezistenţei la măsurile populiste cu iz electoral, nu numai că nu se opune lor, dar le şi sprijină.

Colac peste pupăză, după Promulgarea Legii, Traian Băsescu a ajuns să instige sindicatele să iasă în stradă pentru a cere măriri de salariu cu peste 50%.

Şi asta pe fondul crizei economice mondiale, care a făcut ca şefii de stat din toate ţările lumii să îndemne la prudenţă în materie de protecţie socială.

Revizuirea Constituţiei se dovedeşte, graţie prezenţei lui Traian Băsescu în fotoliul de preşedinte, un moment nu numai inutil, dar şi primejdios.

Dacă prezidenţialele n-ar fi decalate de parlamentare, înscrierea lui Traian Băsescu în campania electorală a PD-L n-ar fi fost prea primejdioasă. Ca preşedinte care şi-ar fi pus mandatul în joc, domnia sa n-ar fi beneficiat de complicitatea DNA, a Parchetului şi a SRI.

Dar nu numai atât.

Ar fi fost identificat de români drept ceea ce era: un competitor.

Acum însă preşedintele beneficiază din plin de ipostaza sa de politician care mai are un an de mandat.

Pentru a se deda iresponsabilităţii de a fi chibiţ electoral al unui partid înscris în cursa pentru Parlament.

Şi astfel, printr-o bizară sucitură a Istoriei, ceea ce în 2002 părea o măsură benefică se dovedeşte acum una nenorocită pentru ţară.

Prin prezenţa lui Traian Băsescu în fruntea României!