Preşedintele Republicii - şeful opoziţiei?

Coabitarea, în cadrul regimului Băsescu, nu putea fi decât o ficţiune. Pentru cineva care nu are cultura dialogului, un “pact” de coabitare poate fi, cel mult, o capcană pentru adormirea vigilenţei adversarilor. Scriam încă din decembrie anul trecut că un acord ar fi trebuit semnat, eventual, cu toţi liderii noii majorităţi parlamentare, nu doar cu candidatul de prim-ministru. Asistăm acum la un joc politic periculos în care preşedintele României, după ce a canibalizat partidele de opoziţie, afirmă, în esenţă: “Opoziţia sunt eu”. Strategia sa este, desigur, aceea de a încerca să acumuleze puncte pe care să le transfere, poate, unor candidaţi la europarlamentare sau unui partid născut din spuma flotei.

Vă dau un singur exemplu de încălcare a Acordului de colaborare instituţională. În conferinţa de presă de luni, Băsescu a atacat politica economică şi socială a Guvernului. Conform Acordului, “spaţiile de responsabilitate preeminentă” pentru premier sunt “politica economică şi socială, guvernarea ţării, probleme de ordin curent ce nu au incidenţă cu securitatea naţională...” Evident, declaraţiile sale, inclusiv cele referitoare la “incompetenţa” Guvernului, contravin Acordului. Poate că vă aşteptaţi ca Băsescu să respecte o înţelegere... Eu nu.

Raymond Aron spunea, în urmă cu mai mulţi ani:” Preşedintele Republicii este autoritatea supremă atât timp cât are majoritatea în Adunarea Naţională; dar el trebuie să abandoneze realitatea puterii dacă vreodată un alt partid decât al său dobândeşte majoritatea în Adunare”. Este ceea ceea ce ar fi trebuit să se întâmple şi în România. Din păcate, folosind instituţii ne-parlamentare, Băsescu nu acceptă rezultatul de la ultimele alegeri parlamentare (şi nici rezultatul votului de la referendumul de demitere). Într-un fel, acest lucru îi este permis şi dintr-un motiv evident - majoritatea de 70% din Parlament este relativ amorfă şi nu ştie ce să facă cu propria sa putere, bătălia purtându-se la nivel de executiv Guvern-Preşedinţie şi nu la nivel Parlament-Executiv. În plus, această majoritate este relativ paralizată de teama faţă de poziţiile exprimate de leadershipul de la Bruxelles şi de la Washington.