Prețul micimii

“Ne lipsesc oamenii de stat!”. Este verdictul pe care îl aud tăios de adevărat de fiecare dată când țara asta trece din nou pe lângă șansa de a se îndrepta. Astăzi, iată, este unul dintre momentele în care micimea conducătorilor acestei nații face să mai ratăm o șansă. Cazul Rarinca era această șansă de a realiza că instituțiile nu mai pot fi la cheremul unor indivizi efemer cocoțați în vârful unui sistem care îi face să se simtă dumnezei. Era șansa curățirii acestor instituții și a redării lor către societate. În loc de asta, sistemul cu dumnezeii lui mărunți a oferit politicienilor mărunți o nouă criză în care amenințările cu pușcăria pentru unii sunt amestecate cu ademenirea spre putere pentru alții.

Funcționează și unele și celelalte. Ce spunea premierul țării înainte de chemarea lui la DNA? „În acest moment există o singură putere, iar noi ceilalți — Parlament, Guvern, Președinte — facem și noi ce putem”. Iar premierul țării s-a mărginit să constate. Nu s-a întors către cei care i-au dat puterea legitimă (milioane de alegători) să-i întrebe ce să facă în privința acestei puteri ILEGITIME și, eventual, să se lupte cu ea! Președintele țării constată că un om este băgat nevinovat la pușcărie și pe el îl preocupă mai întâi casa de vacanță de la Neptun, apoi schimbarea guvernului și a majorității ca să-și facă, așa cum spune, GUVERNUL LUI! Pentru oamenii aceștia nu există țară. Guvernul nu e al țării, e al LUI. Instituțiile nu sunt ale țării, sunt ale LOR: azi ale unora mâine ale altora...azi cu Udrea călare pe ele, mâine cu Udrea arestată de ele... Azi e luat Ponta că și-a pus prietenul ministru, mâine e pus în locul lui Predoiu care în trecut și-a adus asociatul din firmă la minister, iar acum vrea să aducă toți penalii înapoi la putere... Și toate se rotesc în spirala micimii. Am avut zece ani de Băsescu, apoi, din 2012 încoace, trei ani ratați de USL, apoi de Ponta și PSD. Încotro?