Reforma pieței energiei, făcută după „Manualul schimbării” lui Caragiale

Propunerile Comisiei Europene nu revoluționează piața energiei, ci  aduce corecturile care să o ferească în viitor de momentele de șoc prin care a trecut odată cu declanșarea războiului din Ucraina. Principalul mijloc pe care se bazează această „coafare” a regulilor din zona energiei este extinderea contractelor pe termen lung ca bază a siguranței în aprovizionare și de atenuare a fluctuației prețurilor. Axa principală a „noii reforme” este asigurarea consumatorilor că vor avea acces la energie electrică, protejați de creșteri sufocante de prețuri, reglate însă prin regulile deja existente. În perioada „de furie a prețurilor”, vocile cele mai vehemente acuzau că piața este manipulată de speculații permise pe piețele angro, mult prea liberalizată. Se cereau măsuri drastice de control, de verificare a tuturor tranzacțiilor făcute pe piața zilei următoare (PZU), componenta cea mai explozivă și mediatizată a mecanismului de piață. Să ne aducem aminte cererile venite în România din multe zone ale politicii către Consiliul Concurenței pentru deschiderea de investigații în piața energiei și chiar intervenția procurorilor pentru a cerceta cauzele penale din „războiul facturilor”.

Propunerile de reformare prezentate marți la Bruxelles sunt însă mult mai prudente, ele nu duc la schimbări majore, nu renunță la principiile de concurență și piață liberă în domeniul energiei. Regândirea „revoluționară” cerută în momentele de criză este acum o concentrare pe regulile care să protejeze consumatorii casnici și companiile de presiunea prețurilor în dinamici accelerate. Piața angro rămâne în „drepturile ei”, întrebarea de nuanță, pentru viitor, va fi câtă energie electrică va fi contractată prin ea. Comisarul pentru energie, Kadri Simson, estoniancă având specializare în istorie, apără structura actuală a pieței angro, considerând-o că a funcționat eficient și bine integrat în ansamblul pieței mai multe decenii, destabilizarea fiind cauzată de „manipularea Rusiei asupra piețelor noastre energetice”. Reforma propusă de Comisie are ca scop „creșterea stabilității și predictibilității costurilor de energie în UE”, a spus Simson.

Modificările sunt un joc de echilibru între dorințele radicale ale unor țări și cele de temperare a schimbării mecanismului de reglare din piața energiei. Odată cu scăderea prețurilor la gaze, care au avut un impact major asupra prețurilor la electricitate, s-a redus și presiunea politică, fapt ce a permis ieșirea în public a Comisiei cu propuneri mai blânde, considerate chiar derizorii de unii observatori. Publicația Politico.eu, cu rădăcină americană și baza de documentare la Bruxelles, consideră reforma „o tencuială”. Les Echos, cotidianul economic francez, apreciază că măsurile pentru o restructurare de fond se amână. Privite retroactiv, după ce a trecut furtuna din perioada de vârf a scumpirilor, când se desfășurau manifestații de protest față de costurile energiei electrice, unele propuneri făcute atunci par chiar „nebunești”. Ideile radicale nu au fost acceptate de Comisie, pentru că un nou mecanism, mult schimbat și aplicat în timpul jocului, ar fi un semnal negativ pentru actorii din piață. Sprijinul pentru contractele pe termen lung sunt soluția promovată de Comisie, la care se adaugă deja cunoscutele măsuri aplicate în multe țări din UE pentru protecția consumatorilor vulnerabili.

Desigur, pe piața europeană a energiei, formată prin decizii succesive de câteva decenii, nu inventăm „apa caldă”. Contractele pe termen lung, cu costuri fixe, încheiate de companii cu furnizorii de energie sunt în practica pieței. Aceste contracte impun un management energetic foarte aplicat la cumpărător, cât și disponibilități de plată corespunzătoare cantităților angajate, cu garanții pentru furnizor. Or, se uită că în România, dar și în alte țări UE, dezvoltarea PZU a fost alimentată de cererile consumatorilor care nu dispuneau de solvabilități solide și trăiau „de pe o zi pe alta”. De asemenea, apariția unor traderi care „fluidizau piața”, rulând energia angajată fără a avea în spate contracte de furnizare, a favorizat operațiile considerate speculative pe PZU. Extinderea achizițiilor de energie pe termen lung  îngustează însă intrarea pe piață a producătorilor de energie, mai ales când sunt aplicate măsuri de reglementare a prețurilor și de plafonare a profiturilor. De aceea, sunt voci care critică preponderența contractelor pe termen lung și restrângerea concurenței, care reduce interesul investitorilor în producția de energie. „Piața europeană unificată și liberă este principala forță și ar trebui să evităm orice pericol de fracturare, atât de dragul clienților, cât și al industriilor” susține Mikula Peska, europarlamentar ceh din partea Partidului Piraților, membru al grupului verzilor în PE, citat de Politico în ediția de ieri.

Propunerile făcute la Bruxelles mulțumesc și nemulțumesc în același timp, dar nu dezavantajează producătorii angajați în proiecte nucleare sau gaz, așa cum este cazul României și Franței. Redistribuirea profiturilor mari ale unor producători sau distribuitori, măsuri deja aplicate, au fost „înghițite” de companii, acceptate ca o contribuție la definirea rolului lor social. Temperarea costurilor cu energia pentru perioada următoare va fi temă de dezbatere în anul 2024, când se desfășoară alegeri europarlamentare. De aceea piața nu poate fi restructurată profund, măsurile propuse acum de Comisie sunt puse într-un tren care așteaptă în triaj calea pentru o linie de mare viteză sau rămâne blocat până la noi ordine. Ceea ce a făcut Comisia Europeană seamănă foarte bine cu celebra replică a lui Farfuridi din Scrisoarea pierdută: „Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele… esențiale… Din această dilemă nu puteți ieși… Am zis!”.