La un eveniment public recent s-a apropiat de mine un cuplu. Ea s-a aplecat uşor şi mi-a şoptit la ureche: ”Te rog, scrie ceva despre frică! Despre frica de apocalipsă”! Soţul a ghicit de îndată care era conţinutul cuvintelor şoptite, aşa că a adăugat cu voce tare; ”Îi e frică de apocalipsă! A citit Apocalipsa lui Coşbuc, a citit despre apocalipsa călugărului tibetan şi apocalipsa mayaşă”! Au trecut câteva zile şi, iată, m-a sunat un arhitect, intrigat din pricina informaţiilor despre apocalipsă. ”Mă îngrijorează că prieteni de-ai mei, oameni raţionali, arhitecţi, doctori, ingineri, îşi fac provizii pentru perioada de întuneric anunţată de un tibetan. Să vezi pe Internet ce frământări sunt cu apocalipsa”, mi-a spus el.
Fără să conştientizeze, femeia mi-a şoptit exact cauza ”Apocalipsei”, care se produce ca o consecinţă a predispoziţiei fireşti a minţii umane de a se lăsa manipulată: frica. Frica trebuie vindecată. Această spaimă colectivă crează un soi de apocalipsă în minte, la baza căreia pot sta cu totul alte motivaţii decât cele pe care le percepem la nivel conştient. Apocalipsa – oricare ar fi ea, oricum ar arăta – nu-i altceva decât un produs al fricii subconştiente, o creaţie înfricoşătoare a Eului omenesc, a conştiinţei colective, epuizată şi marcată de nenumăratele crize prin care trece de câţiva ani încoace. Starea de nesiguranţă a vieţii ar putea fi la rădăcina adâncă a acestei flori sălbatice, numită frică de apocalipsă! O floare otrăvitoare, pe care-i îndeajuns s-o priveşti în comunicarea ”coerentă” a unui călugăr ( un călugăr, zice mintea, e o sursă credibilă, pură, poate că Dumnezeu însuşi îi şopteşte adevăruri, nu-i aşa?) pentru ca frica de sfârşit să te invadeze. De fapt, frica e în interior; undeva, în mintea noastră, acceptăm că lucrurile înfricoşătoare despre care ne vorbeşte cineva sunt reale, se vor întâmpla negreşit. Nu conştientizăm că chiar în clipa în care ceva ne produce frică ”apocalipsa” devine o realitate a minţii noastre.
Ca măsură de urgenţă pentru mintea umană, inocentă, în esenţa ei, şi prea uşor sugestionabilă, este nevoie să ne punem o întrebare chiar atunci când o informaţie înfricoşătoare ne apare în câmpul de percepţie; ce anume mă determină să cred că aceste informaţii sunt reale? Analiza critică în interiorul propiei minţi poate demonta scenariul apocaliptic ce se prezintă prin diferite voci venite din lume. Raţiunea are darul de a ne ajuta să ieşim din infernul propriei minţi, singura intrată în percepţii apocaliptice”. A refuza să citim informaţii înfricoşătoare, ameninţătoare, a înţelege că manipularea minţii este o realitate, căreia putem să-i devenim victime prin simpla acceptare a unor vorbe, a privi atent către adevăratele lucruri de care ne temem în viaţa noastră de zi cu zi ne ajută să ne restabilim conexiunea cu adevărul şi energia curajului. Frica este extrem de contagioasă; asta o spune ştiinţa modernă. Tocmai de aceea avem nevoie să ne verificăm argumentele pe baza cărora acceptăm noi înşine realitatea unei apocalipse care nu s-a întâmplat, observând – în acelaşi timp – că apocalipsa e-n mintea noastră în clipa în care frica pune stăpânire pe noi. Eu cred că frica-i cu adevărat periculoasă şi ea trebuie vindecată în lăuntrul minţii celui care o trăieşte. Frica dezvăluie că există în în noi lucruri pe care nu le conştientizăm, e o invitaţie la corectarea unor percepţii greşite; ceva nu-i adevărat în mintea înfricoşată. Adevărul distruge frica şi anulează apocalipsa minţii, iar asta-i singura apocalipsă pe care o putem preveni şi bine ar fi s-o facem!