Prezumtia de neabsorbtie

Parafrazind un citat celebru din sport, putem spune ca, desi campania electorala inca nu a inceput, vinzoleala politica e in plina desfasurare. Doar asa se explica frenezia negocierilor ce au loc in aceste zile de vara , cu siguranta mai potrivite  pentru baile de soare in Hawai  sau a celor de namol la Techirghiol decit pentru participari la dialoguri neprotocolare si cu final neasteptat.

Parafrazînd un citat celebru din sport, putem spune că, deşi campania electorală încă nu a început, vînzoleala politica e în plină desfăşurare. Doar aşa se explică frenezia negocierilor ce au loc în aceste zile de vară , cu siguranţă mai potrivite  pentru băile de soare în Hawai  sau a celor de nămol la Techirghiol decît pentru participări la dialoguri neprotocolare şi cu final neaşteptat.

Cel mai recent exemplu îl constituie propunerea de fuziune, neaparat prin absorbţie, făcută de Partidul Conservator zilele trecute Partidului România Mare. Deşi  ideea a fost lansată la o runda de negocieri desfăşurată la palierele doi şi trei ale respectivelor partide, este cît se poate de clar că propunerea a întrunit, pe de-o parte acceptul la vîrf al iniţiatorului  şi că se aşteaptă, pe altă parte, o decizie la acelaşi nivel din partea PRM.

Răspunsul  a venit rapid şi a fost acela pe care toata lumea se aştepta să-l primească. Ciudat a fost doar "ambalajul”, fiindcă lunga perioadă de "abstinenţă” politică prin care a trecut preşedintele Vadim Tudor aproape că ne făcuse să credem într-o atmosferă normală în viaţa noastră politică. Măcar pînă la toamnă.  

Pe undeva, disperarea "Tribunului” pare justificată. Să nu uităm ce pierde Vadim dacă rămîne ca şi  "home alone” în grupul său parlamentar. Dispare în primul rînd eterna şi fascinanta nominalizare la vicepreşedinţia senatului. Dispare secretara, biroul mare de-şi  putea întoarce jipanul cu haidamaci cu tot în el, dispar şi deplasările în străinatate. În locul acestora, şi în cel mai bun caz, ar putea rămîne cu statutul de simplu parlamentar.   

Revenind la propunerea de absorbţie, grav nu este că Vadim a refuzat. În fond, el a fost pus în situaţia unui soţ căruia i se cere, în cel mai serios şi oficial mod, mîna sotiei! Cum ar veni, "bună ziua, dă-mi nevasta!”.

Uluiala cu care a primit propunerea este de inteles. Avea tot dreptul să refuze, în fond este vorba despre ce a mai rămas din partidul creat de el de la lingură şi furculiţă. Problema este modul suburban, jegos în care a refuzat. Mod de care tocmai uitasem, deşi eu însumi sînt un fost "client” al revistei România Mare, care m-a…"adunat din şanţuri” de mai multe ori, deşi este de notorietate faptul că nu beau, nu fumez şi nici nu joc cărţi.  

Nu ştiu dacă acţiunea PC ar fi avut sorţi de izbandă, şi nici nu doresc să comentez oportunitatea unui astfel de demers. Cert este însa că, într-o perioadă destul de lungă în care etnicii maghiari par că s-au răzgîndit în ceea ce priveşte mutarea Ardealului cu sacul  i-au dat şansa lui Vadim să iasa din conul de umbră în care intrase. Şi  parlamentarilor PRM să negocieze trecerea la un alt partid, altfel decît cu sabia lui Alcibiade deasupra capului. Fiindcă oameni din conducerea partidului, atîţia cîţi au mai rămas,  precum Funar sau chiar Bolcaş nu au de gînd să moară (politic) cu Vadim de gît. Chiar dacă de faţadă se jură pe fulgii vulturului cruciat că vor rămîne cu preşedintele lor la bine şi la rău.

Sînt convins că Vadim a primit propunerea de absorbţie cu "bucuria” cu care lua în copilărie untura de peşte. Se mai întîmplă în viaţă… Desigur, nici nu-ţi miroase  (a)bine şi nici nu este uşor de digerat, mai ales cînd ţi-o serveşte altul pe post de delicatesă. Dar în perioada urmatoare, atunci cînd vor urma tot felul de tentative de fuziuni, absorbţii, de protocoale de neagresiune sau de colaborare, acest lucru contează mai puţin. Fiindcă şi aşa, neplacută la gust, untura te face de cele mai multe ori mai mare şi mai puternic.