Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Manifestarea este organizată sub egida Primăriei municipiului, a Consiliului Local și a Centrului Cultural Municipal ,,Radu Șerban’’.
Știu că în aceste zile atât de tensionate, altele sunt evenimentele care captează interesul opiniei noastre publice, dar am ales să trimit spre publicare prietenilor de la Jurnalul aceste succinte notații din câteva motive pe care sunt convins că cititorul le va înțelege și le va acorda creditul său. Mă refer, în primul rând, la faptul că Festivalul Radu Șerban se află la cea de a XXII-a ediție, ceea ce spune foarte mult despre strădania organizatorilor săi de a promova acest proiect cultural și educativ înfruntând opreliști și inerții și, mai ales, prejudecăți mai vechi și mai noi. Între care, cu regret trebuie să o spun, operează și produce efecte marota mondenității nihiliste care postulează că tot ceea ce a fost ,,înainte de noi’’ aparține, definitiv și irevocabil, uitării!
Foarte adevărat, cu trecerea timpului, gustul publicului evoluează și nu tot ceea ce a fost odată la modă rezistă noilor grile. Depinde, însă, cu ce criterii și cu ce modele de excelență lucrăm. Din păcate, trebuie să recunoaștem că traversăm, de cam multișor poveste, o perioadă a manelizării gustului public și chiar a vieții publice. Perioadă în care, sub pretextul că ,,asta cere publicul’’, ni se livrează, în cascadă, subproduse, adică o marfă a cărei singură valoare este aceea de consum, dar care aduce bănet baban în anumite buzunare. Realitate care, cu ani în urmă, a făcut-o pe eminenta doamnă a culturii românești, Zoe Dumitrescu Bușulenga, să se întrebe- și să ne întrebe!- cu multă amărăciune: ,,Credeți că de la manele ne vom mai întoarce la Bach?’’
Întrebare care venea în urma unei dureroase experiență pe care domnia sa a avut-o atunci când, dorind să discute la un seminar despre opera lui Eschil, o studentă a pus-o la punct fără drept de apel: ,,Doamnă, de ce ne bateți capul cu prăpădiții ăștia și cu vechiturile astea?’’ Ce a urmat, se cunoaște, Zoe Dumitrescu Bușulenga a mers și și-a depus cererea de pensionare anticipată. Acesta nu este, însă, un caz izolat; dimpotrivă, aș putea să dau mai multe exemple de același fel.
Din fericire, au mai fost și sunt valoroși oameni de cultură și artă care nu au cedat în fața agresiunii non-valorilor și depun salutare eforturi pentru a atrage publicul, în special publicul tânăr, către universul valorilor perene ale spiritualității românești și universale. De aceea, cred că, deși, poate, nu întotdeauna ne vom întoarce la Bach, dar putem și trebuie să reînnodăm firul tradiției și al dialogului cu valorile perene ale universului spiritual al lumii de azi. Un loc aparte revenind cunoașterii și valorificării tezaurului creator și a personalităților reprezentative ale artei și culturii din fiecare ținut și localitate a țării. Necesar demers în care se înscrie Festivalul Radu Șerban care, anul acesta, a fost reluat și s-a bucurat de un binemeritat succes. Succes la care au contribuit recitalurile de remarcabilă ținută ale unor nume consacrate ale genului, Luminița Anghel și Mihai Trăistariu, cel al Nicoletei Matei(Nico) membră a juriului, precum și inspirata prezentare făcută de Monica Dumitru. Fapt semnificativ, juriul festivalului- din care au făcut parte personalități reprezentative ale vieții noastre culturale și al cărui președinte a fost Titus Andrei, supranumit ,,vocea caldă a emisiunilor radio’’- a apreciat, cu dreaptă măsură, voci tinere care promit să devină nume de succes. Astfel, Trofeul Radu Șerban al noii ediții a festivalului a revenit Bryanei Holinger, între laureate aflându-se: Karina Todireanu, Ana Maria Doană, Angelina Pavel, Dominique Simionescu, Ioana Farcașiu și Miruna Călin.
Știu că, deocamdată, aceste nume nu sunt cunoscute marelui public, dar le-am menționat convins fiind că ele promit sa devină certitudini ale universului de creație căruia compozitorul Radu Șerban i-a dăruit un imens și mereu tânăr izvor de frumusețe. Așa după cum știu și că, acest eveniment s-ar putea să nu rețină atenția unui numeros segment de cititori. Cu toate acestea, am dorit să îl fac cunoscut convins fiind că, și prin manifestări de ținuta Festivalului Radu Șerban, ne întoarcem la adevăratele valori ale culturii, artei și ale spiritualității românești. Ne întoarcem și avem datoria să le continuăm.
