Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prietenii si dusmanii sunt nelipsiti din viata oricarui om, dar asta ar putea fi o poveste cu un sens profund fie ca vorbim despre prieteni sau despre dusmani. Ceea ce obisnuim mai putin sa observam si sa intelegem este faptul simplu ca prietenul si dusmanul sunt precum oglinzile (desi noi ii vedem momentan in afara noastra): unul ne arata aspectul nostru de lumina, celalalt ne arata aspectul nostru intunecat. Luminile si umbrele launtrice, tot ce-i mai bun si tot ce-i mai rau in noi apar in realitatea experientei de zi cu zi sub forma prietenului si a dusmanului. Exista nenumarate alte fatete ale Eului launtric ce sunt reflectate catre noi prin alti oameni din anturajul nostru. Daca acceptam ideea ca tot ce-i in launtru este si in afara, tot ce ne emotioneaza ne place, ne displace, ne lasa indiferenti, toate credintele si convingerile interioare se intrupeaza in realitate prin oamenii si lucrurile care compun mediul de viata al fiecaruia, acceptam ca prietenii si dusmanii sunt intrupari ale unor aspecte ale Eului nostru.
Initiatii spun ca "cel mai mare dusman al omului este el insusi", dar se poate spune ca si cel mai bun prieten al omului este el insusi. Daca in suflet si in minte ai un prieten, el va fi oglindit intr-o zi prin cineva pe care il poti recunoaste ca pe un prieten extraordinar in viata de zi cu zi. Daca ai un dusman puternic si tenace, atunci ai nevoie sa-ti atintesti privirea – in sensul de atentie aici – catre interiorul tau, sa observi emotiile, trairile, sentimentele, gandurile prin care-ti definesti dusmanul, caci ele nu sunt altceva decat perceptii prin care l-ai atras pe cel care te ataca din lume. Dusmanii nu sunt un dat, nici nu reprezinta o forta de care nu putem scapa. Dusmanii nu apar din intamplare in vietile noastre, iar pentru unii, sentimentul de dusmanie este pur mental, pur interior.
Ei isi imagineaza ca au un dusman, isi imagineaza ca exista cineva care le-a facut rau, proiecteaza aceste imaginatii asupra unui om anume, dar omul acela nu a avut vreodata a face cu raul imaginat de celalalt. In acest caz, proiectia este si mai clara, iar persoana are nevoie de o reconciliere cu sine si de o investigare atenta a propriei constiinte, caci inexistenta dusmanului in plan fizic este simptomul evident al existentei dusmanului in mintea care se gandeste la el. Noi nu putem avea un dusman afara pana cand nu l-am creat in trairile noastre. Iar daca l-am creat nu se intampla pentru ca viata-i cruda si rea, nu se intampla pentru ca noi sa ne angajam intr-un razboi inutil cu dusmanul, nu se intampla pentru ca avem ghinion, nici pentru ca invidia, rautatea, ranchiuna, ura sau alte trairi nedorite si-au pus in gand sa ne spulbere ca fiinte umane, cat pentru ca "avem nevoie sa devenim constienti de ceva ce este, inca, inconstient in noi" (ghilimelele de aici vor sa atraga atentia asupra necesitatii de a intelege ca, in clipa in care lucrurile inconstiente devin constiente si sunt corectate, dusmanul dispare din noi ca si din experienta fizica).
Daca prietenii ne fac constienti de ceea ce-i bun, frumos si placut in structura noastra psihologica, daca prietenii sunt oglinzi ale frumusetii sufletului nostru, ale tolerantei, blandetii, acceptarii, generozitatii, ale capacitatii de sacrificiu, de iubire neconditionata si de intelegere, dusmanii sunt oglinzi ale urateniei izvorate din inconstienta. Nu-i vorba despre o uratenie mentala data, nu suntem asa cum ne arata dusmanul, cat am crezut, am fost convinsi uneori ca raul si uratul, invidia si ura sau intoleranta si tot ce vedem dezgustator la celalalt au existenta in ele insele. Dusmanul si tot ce reprezinta el ca emotie, sentiment, gand si fapta este imaginea convingerilor noastre despre existenta raului. De fapt, raul pe care-l reprezinta un dusman nu-i altceva decat convingerea ca raul nu are rost pe lume, desi el nu-i altceva decat un slujitor al propriei constiinte.
De indata ce acceptam ca dusmanul de afara e-n noi, ca sensul lui este acela de a ne arata doar ca suntem inconstienti cu privire la anumite aspecte din interiorul nostru, el se dovedeste a fi "necesar", cum spunea Dalai Lama, iar noi intelegem ca tot ce se manifesta in viata noastra este "necesar", intrucat totul slujeste constiinta si viata noastra. Uneori, dusmanul ne stimuleaza creativitatea, inteligenta, iscusinta, maiestria, sensibilitatea si capacitatile ce erau latente in noi. Nimic, absolut nimic din ce se intampla pe lume, nici prietenii, nici dusmanii, nici binele, nici raul nu sunt roade al intamplarii, cat expresii ale inteligentei vietii, care ne ajuta sa fim constienti de noi insine.
Citește pe Antena3.ro
