Primavara - vara

Jumatate de an ne-a trecut ca un glont de ploaie pe la ureche... Si apoi vara zbatandu-se intre noi si iarasi ploi. Si mai e si trenul acesta care trece prin dreptul geamului meu, trenul acesta care vine de nicaieri si pleaca oriunde.

Ianuarie? Parca nici n-a fost, parca nici n-a trecut. Cu toate ca s-a dus. Februarie? Cine mai stie, cine isi mai aduce aminte? Martie? Nici n-a venit bine, ca a si fost uitata. Mai bine asa, decat sa fie sarita. Aprilie? Ca un sfarsit de ciclu menstrual al iernii! Pardon? Da, stiu, e cam tare expresia, dar spuneti-mi care iarna? Si mai mult decat atat, care primavara? Hai, iarna treaca-mearga, mai cu amintirea unui schi, mai cu amintirea unui ceai baut in fata semineului, lemne trosnind in foc, undeva la munte...

Dar primavara? Chiar asa, inca o data va intreb: care primavara? Care ar fi fost, care ar fi putut fi? De fapt, atat timp cat ea este o amintire, trebuie sa ne intoarcem in vreme, s-o redescoperim ca s-o putem avea, ca s-o putem... exista! Mai? Mai bine lasa floarea de cires in drum, pe drum. Alta amintire, alta floare pe cale de disparitie dupa floarea de cais. Poate ca s-o fi inversat ceva in rosturile lumii si o sa avem gutui in primavara asta... Iunie? Sta sa treaca, sta sa inchida sezonul de ploi. De inainte si-napoi. Suntem gata sa serbam incheierea anotimpului ploios. Jumatate de an ne-a trecut ca un glont de ploaie pe la ureche... Si apoi vara zbatandu-se intre noi si iarasi ploi. Si mai e si trenul acesta care trece prin dreptul geamului meu, trenul acesta care vine de nicaieri si pleaca oriunde. Cand miroase a mare, cu rotile infasurate in alge, cand miroase a vii... Sunetul lui la asfintit se aude pe jumatate stins, de parca ar fi imbracat in abur, sunetul lui infipt ca un cutit intr-o amintire pe care nu trebuie s-o uiti... Si apoi urmeaza... marea!