In cartea sa, "Practica Realizarii Sinelui'(Ed. Ram), Yogananda isi aminteste o poveste a maestrului sau, care se imbolnavise destul de serios in vremea primei sale tinereti si pierduse enorm in greutate. In aceasta stare de convalescenta, discipolul de atunci s-a dus la maestrul sau. "Asadar, te-ai imbolnavit singur si acum crezi ca esti slabit. Dar sunt sigur ca maine te vei simti mai bine'. A doua zi, discipolul entuziasmat s-a intors la maestru si i-a spus incantat: 'Astazi, datorita binecuvintarilor tale, ma simt mult mai bine'.
Si maestrul i-a raspuns:' Conditia ta a fost intr-adevar una destul de grava si, deocamdata esti inca fragil. Cine stie cum ai sa te simti maine'? In ziua urmatoare, discipolul s-a simtit iarasi foarte rau si i s-a plans maestrului; "Ma simt atat de epuizat, incat numai Dumnezeu stie cum am reusit sa ajung pana la tine'. Maestrul i-a raspuns :'Vad ca iarasi ti-ai inrautatit situatia'..Si zilele urmatoare au decurs la fel de mizer, intr-o alternanta boala-sanatate, pana cand maestrul i-a spus iarasi:' Ce-i cu tine? Intr-o zi imi spui ca esti bine, iar in urmatoarea te plingi ca esti bolnav. Si nu te gandi ca eu sunt cel care te vindec sau te imbolnavesc, ci prin propiile tale ganduri pendulezi mereu intre boala si slabiciune'. Atunci discipolul a intrebat: 'Daca ma gandesc ca sunt bine si ca voi reveni la greutatea mea normala, chiar se va intampla acest lucru'? "Prin convingere da, prin indoieli niciodata', i-a raspuns maestrul.
Mi-am amintit povestea lui Yogananda in clipa in care o prietena, care face gimnastica de ceva vreme, a remarcat cu voce tare:' Stii, mi se intampla ceva curios. Pe cantar n-am slabit deloc, am tot atatea kilograme, dar ma simt mai slaba, am un sentiment ca arat mai bine'! De fapt, asta-i esenta ingrasarii, a curei de slabire, a sanatatii si, poate, a tuturor lucrurilor din viata noastra. Nu cum sunt ele, cat mai degraba cum gandim ca sunt, caci cum gandim se poate sa devina, sa se intrupeze, sa prinda viata. Cum se transforma un fapt in constiinta noastra, asta ar putea fi esential. Daca un maestru sau un prieten, un cunoscut sau o persoana oarecare ne spune ca aratam cam ciudat, pare sa nu ne simtim prea bine, se poate sa ne influenteze, dar nu pentru ca el are o putere asupra noastra, nu pentru ca ne poate imbolnavi si vindeca de la o clipa la alta, nu pentru ca ne poate slabi sau ingrasa intr-o zi, ci pentru ca noi acceptam o asemenea posibilitate in constiinta noastra. si sugestia devine autosugestie, iar daca un maestru demonstreaza ca mintea poate sa ne schimbe situatia peste noapte, atunci ne putem ocupa mai atent de convingerile noastre.
Putem fi mai atenti la ceea ce acceptam in constiinta drept adevar, cu atat mai mult cand adevarul acela ne imbolnaveste, ne face neputinciosi, ne ingrasa vazand cu ochii si ne poate aduce in stari de slabiciune. Vestea buna ar fi aceea ca, orice convingere negativa pe care o putem invinge in noi insine ar putea fi, de fapt, cheia schimbarii situatiei. Mai intai trebuie sa fim slabi in constiinta noastra, sa percepem silueta in interior, sa ne simtim mai slabi, precum prietena despre care am vorbit. Intai sa ne simtim frumosi si apoi...am putea deveni asa. Intai sa ne simtim cum dorim sa fim, intai sa aducem in starea noastra de constiinta ceea ce asteptam sa fie si, cine stie, ca in cazul maestrului si al discipolului, se poate schimba o situatie grea in una mai usoara de la o zi la alta.